Matei 17:2 - Biblia în versuri 2014

² Iisus, pe vârful muntelui, ‘Naintea lor, Și-a preschimbat Fața. Uimiți, ei s-au uitat La fața Lui, cum strălucea Ca soarele, cum răspândea Lumină, haina Sa, în jur, Fiind, din al luminii șnur,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Acolo I s-a schimbat înfățișarea înaintea lor. Fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² El Și-a schimbat aspectul feței sub privirea lor: fața Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² și i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor: fața lui a strălucit ca soarele și hainele lui au devenit albe ca lumina.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² El s-a schimbat la faţă înaintea lor, iar faţa Lui strălucea ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina.

Matei 17:2 Mawu Ofanana

Psalmi 104:2

Tu, cu lumină, Te-nvelești Căci drept manta o folosești. În mâna Ta, ceru-l cuprinzi Și ca pe-un cort Tu îl întinzi.

Кынтаря кынтэрилор 6:10

„Dar cine, oare, se ivește, Ca zorile de luminoasă? Cine-i ca luna de frumoasă, Ca soarele de curățită Și ca oștirea de cumplită?”

Matei 17:1

Iisus, cu Sine, a luat Trei ucenici, și S-a urcat Pe-un munte. Fost-a însoțit De Petru, Iacov, și-a venit Cu ei, Ioan, fratele lui.

Matei 17:3

Făcută. Nu s-au minunat Destul, când li s-a arătat Moise, Ilie, stând cu El De vorbă, în locul acel.

Matei 28:3

Ca fulgerul, el apărea, Cu haine albe ca de nea, Șezând pe piatra prăvălită.

Marcu 9:3

Iar hainele I s-au albit – Strălucitoare-au devenit, Încât, un alb asemeni lor, N-a scos, nicicând, vreun-nălbitor.

Luca 9:29

În vremea-n care S-a rugat, Înfățișarea-I s-a schimbat, Iar hainele I s-au albit Și cu putere-au strălucit.

Ioan 1:14

Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.

Ioan 17:24

Tată, acolo unde-s Eu, Voiesc a fi și ei, mereu; Tu Mi i-ai dat, în grijă, Tată, Iar slava care Mi-a fost dată, De către Tine, Eu doresc Să le-o arăt și s-o-mpărțesc Cu ei, fiindcă M-ai iubit ‘Nainte de-a fi întocmit Lumea aceasta, toată. Iată,

Romani 12:2

Să nu vă potriviți apoi, Chipului veacului, ci voi – Prin înnoirea minții – fiți În stare să deosebiți Voia pe care Dumnezeu Are s-o aibă, tot mereu. Aceea trebuie făcută, Pentru că ea Îi e plăcută, E bună și desăvârșită – De-aceea trebuie-mplinită.

Revelația 10:1

„Apoi, când iarăși m-am uitat, Alt înger mi s-a arătat. Era puternic și-a pornit, Din cer, în nor învăluit. Purta, de-asupra capului, Un arc al curcubeului. Fața-i era ca soarele, Și stâlpi de foc, picioarele. Din cer se pogora ușor, Învăluit fiind în nor.

Revelația 20:11

Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.