Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 15:9 - Biblia în versuri 2014

9 Geaba, să Mă cinstească vor, Înlocuind ce le-am dat lor – Învățătura Mea, de-atunci – Cu alte omenești porunci”.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învățături niște porunci de-ale oamenilor!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Degeaba Mă cinstesc ei promovând ca învățături (divine) niște reguli omenești.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 În zadar mă cinstesc propunând învățături care sunt doar porunci ale oamenilor»”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 Degeaba Mă cinstesc ei, dând ca învăţătură nişte porunci omeneşti.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Degeaba Mă cinstesc ei învățând ca învățături niște porunci omenești.’”

Onani mutuwo Koperani




Matei 15:9
24 Mawu Ofanana  

O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.


Degeaba eu m-am curățit Și mâinile mi le-am spălat:


Să nu ia-n deșert, cineva, Numele Domnului, cumva. Căci Dumnezeu, nepedepsit – Pe cel care a îndrăznit Să ia-n deșert Numele Lui – Nu o să-l lase. Nimănui, Acest fapt, nu-i e-ngăduit, Și aspru fi-va pedepsit.


Domnul a zis: „Eu văd prea bine, Când se apropie de Mine Poporu-acesta se vădește Că doar cu gura Mă cinstește. Inima, însă, el și-o ține, Mereu, departe-a fi de Mine, Iar teama ce-o împărtășește Față de Mine, se vădește Că este numai o măsură De omenească-nvățătură, Ținând de datina pe care Poporu-acesta doar, o are.


Iată, atunci ce vă voi face: Nu am a vă lăsa în pace, Ci trimit groaza peste voi, Lingoarea, frigurile-apoi, Iar ochii voștri se vor stinge Și viața vi se va prelinge Din trupuri. Roada semănată, De-ai voști’ vrăjmași va fi mâncată.


Făr’ ca, folos, să dobândească, Puterea o să vă slăbească. Pământul vostru n-o să-și dea Rodul la timp; de-asemenea, Nici pomii n-au să mai rodească.


Iată dar, ceea ce-ați zis voi: „Degeaba L-am slujit, mereu – Și Îl slujim – pe Dumnezeu, Căci dacă noi am împlinit Tot ceea ce ne-a poruncit Și triști în față-I am umblat, Ce am avut de câștigat?


La Sine, gloatele, Iisus Le-a adunat și-apoi a spus: „Mă ascultați și înțelegeți, Căci nu-i așa precum voi credeți!


Cu inima; iar ei voiesc, S-arate ce mult Mă cinstesc Și-și dau învățături atunci, Deși-s doar omenești porunci.”


O să v-aducă mântuire, Doar dacă, fără vreo știrbire, O veți păzi, cum ați primit-o Când eu v-am propovăduit-o. Altfel, degeaba ați crezut, Căci totu-i, în zadar, făcut.


Voi, ne-ncetat, să vă păziți Și tot ce-am spus, să împliniți. Nu scoateți, din vorbele mele, Și nu puneți nimic, la ele.”


Să nu se țină de fantasme, Să termine cu-ale lor basme Și cu-nșirări, fără sfârșit, De neamuri, căci au zămislit Certuri – așa cum am văzut – Fără, în schimb, să fi făcut Ca prin credință, tot mereu, Ăst lucru al lui Dumnezeu, Să-nainteze, negreșit. Oameni-aceștia s-au vădit Că tot așa fac și acum, Înaintând pe-al vieții drum.


Te rog, ca să îi sfătuiești – De orice basme evreiești – A se feri. Spunele-atunci, Să n-asculte nici de porunci, Pe care oamenii le-au dat, Cari, de-adevăr, s-au depărtat.


De-nvățături străine – voi – Să nu fiți amăgiți apoi. Căci este bine, întărită De-a vă fi inima, zidită Prin har numai, la fiecare Și nicidecum, prin vreo mâncare. Mâncările nu le-au slujit, Deloc, celor ce le-au păzit.


Din tot ceea ce am vorbit, Pricepi dar, om nesocotit, Că dacă fapte n-ai făcut, Doar în zadar, tu ai crezut? Zadarnică îți e credința, Căci nu-ți aduce biruința.


Luați, acuma, seama, bine! Mărturisesc, pentru oricine, Fiindcă vreau, ca să se știe: Cuvintele, din prorocie – Care în carte sunt trecute, Spre-a vi se face cunoscute – Dacă le-aude cineva, Să nu-ndrăznească-apoi, cumva, S-adauge, ceva, la ele. Păstrați cuvintele acele, Așa cum fost-au ele zise, Și cum au fost, în carte, scrise! Dacă adaugă ceva, La ele-n urmă, cineva, Și Dumnezeu – la rândul Lui – Adăuga-va omului, Toate urgiile prezise, Care, în carte, au fost scrise.


David zisese: „Iată dar, Că noi vegheat-am, în zadar, Tot ce-a avut omul acel, Căci doar cu rău, ne-a răspuns el, Pentru tot binele făcut, Când am păzit al său avut Și n-am pierdut nimic – se știe – Cât i-au fost turmele-n pustie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa