Matei 15:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Sunt călăuze oarbe, iar Voi să-i lăsați în pace dar; Căci orbul care îl conduce Pe un alt orb, la groapă-l duce – Nici unul nu o va vedea Și, astfel, au să cadă-n ea.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Lăsați-i! Sunt niște călăuze oarbe pentru cei orbi. Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Lăsați-i! Sunt niște ghizi orbi; și când un orb îndrumă pe un alt orb, ajung să cadă amândoi într-o groapă.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Lăsați-i, ei sunt călăuze oarbe pentru orbi! Iar dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi cad în groapă”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁴ Lăsaţi-i, sunt nişte călăuze oarbe! Şi când un orb conduce un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe; și când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”

Matei 15:14 Mawu Ofanana

Isaia 31:3

Căci Egipteanul – s-aveți știre – Nu-i Dumnezeu, ci om e el! Apoi și caii lui, la fel, Nu se ridică în văzduh, Căci sunt din carne, nu din duh. Domnul doar mâna să-Și întindă Ca largul zării să-l cuprindă, Și-ocrotitorul va cădea. Cel ocrotit, de-asemenea – Atuncea – va cădea și el Și vor pieri cu toți astfel.

Isaia 42:19

Cine e orb, ca robul Meu? Un sol, iată că trimit Eu. Cine e surd, asemeni lui? Orb, ca și robul Domnului, Ca prietenul lui Dumnezeu, Cine e, oare, întreb Eu?

Isaia 56:10

Sunt orbi cei care îl păzesc. Pricepere nu dovedesc. Câini muți sunt ei și aiurează. Stau tolăniți și dormitează.

Isaia 9:16

Cei care sunt în fruntea lui – Și duc poporu-n rătăcire – Și cei care, cu bună știre, Se lasă-a fi povățuiți De toți acești nelegiuiți, Pierduți vor fi, pentru vecie.

Ieremia 5:31

Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”

Ieremia 6:15

Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea, are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 8:12

Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”

Osea 4:17

Iată că Efraim, mereu, De idoli s-a lipit și-i place. De-aceea-ți zic: lasă-l în pace!

Maleahi 2:8

Din cale, voi v-ați abătut Și-apoi din Lege ați făcut Doar un prilej care să dea, La mulți, putința de-a cădea, Iar legământul încheiat Cu Levi, voi l-ați încălcat” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Luca 6:39

Le-a spus și pilda următoare: „Am să vă pun o întrebare: Poate, un orb să îl conducă, Pe un alt orb? De-au să se ducă Ei, împreună, făr’ să vadă, Oare, în groapă, n-au să cadă?

Ioan 9:39

„Eu am venit ca, lumea toată, Astfel, să fie judecată:” – A zis Iisus – „cei orbi să vadă; Iar cei ce văd, să nu mai vadă Și orbi s-ajungă.” Lângă ei,

1 Timotei 6:5

Război zadarnic de cuvinte, Între toți cei stricați la minte, Cari sunt, de adevăr, lipsiți Și care sunt obișnuiți Ca în evlavie să creadă Că, un câștig, pot ca să vadă. De-astfel de oameni, tot mereu, Să te ferești tu, dragul meu.

2 Petru 2:1

„Dar în norod, s-au ridicat Proroci, care s-au arătat, Cum că sunt mincinoși apoi. De-asemenea, și între voi, Învățători mulți au să vie, Dar mincinoși ei au să fie. Ei, pe furiș, au să strecoare, Doar erezii nimicitoare, Căci ei se vor fi lepădat De Cel ce i-a răscumpărat – Deci de Stăpânul – și-au să vadă, Asupra lor, cum va să cadă, Din cer, năpraznica pierzare, Ce-i va lovi pe fiecare.

2 Petru 2:17

Oameni-aceștia, fântâni, sânt, Adânc săpate în pământ, În care, apa nu se-adună. Ca norii sunt, duși de furtună, Căci pentru ei, a fost păstrată Doar negura întunecată.

Revelația 19:20

Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.

Revelația 22:15

Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!