Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 15:13 - Biblia în versuri 2014

13 „În vremea care o să vină, Orice răsad, din rădăcină, Smuls o să fie – vă spun Eu – De n-a fost pus de Tatăl Meu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Isus, răspunzând, a zis: ‒ Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl Meu ceresc va fi smulsă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Răspunzându-le, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a plantat Tatăl Meu, va fi smuls cu tot cu rădăcini.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 El, răspunzând, le-a zis: „Orice plantă pe care n-a plantat-o Tatăl meu ceresc va fi smulsă din rădăcini.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 El le-a răspuns: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.

Onani mutuwo Koperani




Matei 15:13
11 Mawu Ofanana  

Aceia care sunt sădiți În Casa Domnului, să știți Că înverziți vor fi mereu, În curțile lui Dumnezeu.


În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.


Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.


Discipoli-I, L-au înștiințat: „Știi? Fariseii au aflat, Acuma, în a Ta vorbire, O pricină de poticnire.”


„Eu, vița, sunt, adevărată. Vierul este al Meu Tată.


El taie orișice mlădiță, Neroditoare, de pe viță. Însă, mlădița ce rodește, Tatăl, mereu, o curățește, Ca să rodească, ne-ncetat.


Cel cari, din Mine, a plecat, Afară fi-va aruncat, Ca o mlădiță oarecare, Bună de foc, neroditoare. Aste mlădițes-s adunate Și pradă focului sunt date.


Noi împreună-am fost, mereu, Doar lucrători, cu Dumnezeu; Iar voi sunteți ogorul Lui, Sunteți clădirea Domnului.”


Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa