Matei 14:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ S-a întristat Irod. De spus, N-a spus nimic, căci a jurat;

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Regele s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să-i fie dat capul

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Guvernatorul s-a întristat; dar din cauza jurământului și având în vedere pe cei care stăteau la masă cu el, a ordonat să îi fie satisfăcută dorința.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Regele s‑a întristat, dar din cauza jurământului și a comesenilor, a poruncit să‑i fie dat

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁹ Regele s-a întristat. Dar din cauza jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.

Matei 14:9 Mawu Ofanana

Qohelet 5:2

Nicicând dar, să nu te grăbești, Vorbe pripite să rostești Cumva-naintea Domnului, Căci El este în cerul Lui, În timp ce tu ești pe pământ.

Ieremia 44:25

Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată, mărturisit-ați voi, Cu ale voastre soațe-apoi, Precum că ați înfăptuit Cuvintele ce le-ați rostit, Pentru că zis-ați: „Noi dorim – Cu toții – ca să împlinim, Mereu, al nostru jurământ! Vrem să ne ținem de cuvânt, Tămâie să îi închinăm Și băutură să-i turnăm, Împărătesei cea pe care Înaltul cerului o are!”

Matei 14:1

Irod era, în vremea ‘ceea, Cârmuitor, peste Iudeea. Despre Iisus, a auzit, Căci multe i s-au povestit.

Matei 14:10

Ci doar poruncă el a dat, Când își chemase slujitorul: „Vreau, lui Ioan Botezătorul, Capul să-i tai! Să-mi fie-adus!”

Matei 14:5

Irod, de-aceea, să-l omoare, Ar fi dorit, dar se temea De-ntreg norodul ce credea Cum că Ioan e proroc mare.

Matei 14:8

Atunci, la a maică-si vrere, Îi spuse lui Irod: „Să-mi dai, Al lui Ioan cap. Să îl tai, Și-ntr-o tipsie-l vreau adus!”

Marcu 6:14

Irod era, în vremea ‘ceea, Stăpânitor, peste Iudeea. Despre Iisus, a auzit, Căci multe i s-au povestit. „Este Ioan Botezătorul” – Își zise-n gând, stăpânitorul. „Din morți, pare că a-nviat; Așa poate fi explicat Felul în care-a săvârșit, Tot ceea ce am auzit.”

Marcu 6:20

Căci împăratul se temea, De el, fiindcă l-a găsit A fi un om neprihănit Și sfânt. Când vorba-i asculta, În cumpănă, pe gânduri, sta, Și încerca să-l ocrotească, Neștiind ce să hotărască.

Marcu 6:26

Irod, la vorba-i, s-a supus, Deși, amarnic, s-a-ntristat. Din pricină că a jurat, Iar cei ce la ospăț erau, Cu nerăbdare așteptau S-audă hotărârea lui, El n-a zis nu. Ostașului,

Luca 13:32

Irod!” El zise: „Vă duceți, Și-acelei vulpi, să îi spuneți: „Scot draci, bolnavi tămăduiesc Azi, mâine și-am să isprăvesc, A treia zi. Însă, acum,

Judecători 11:39

Când timpul i s-a împlinit, La al ei tată a venit, Iar el a împlinit, îndat’ – Totul – așa cum a jurat Atunci, în fața Domnului. Fecioară fost-a fiica lui,

Judecători 21:1

Bărbații toți, din Israel, La Mițpa, au jurat, astfel: „Iată că nimeni dintre noi, Nu își va da fata apoi, După bărbații care vin Din ramura lui Beniamin.”

1 Samuel 14:24

Ziua aceea s-a vădit Obositoare, negreșit, Pentru bărbații cei pe care Neamul lui Israel îi are. Saul, pe-al său popor, l-a pus, Atunci, să jure, și a spus: „Mereu, să fie blestemat Omul care va fi mâncat Din pâine, până se-nserează, Până când umbrele se-așează, Și până n-am să mă răzbun Pe-ai mei dușmani și-am să-i răpun!” Și nimenea nici n-a mâncat Până când seara s-a lăsat.

1 Samuel 14:28

Un om, atuncea, i-a vorbit: „Iată că tatăl tău a pus Poporul a jura și-a spus: „Să fie blestemat cel care Se va atinge de mâncare!” Cu toții fost-au obosiți Și de puteri erau sleiți.

1 Samuel 25:22

Dar să se poarte Dumnezeu Cu toată-asprimea Lui, mereu, Față de mine, de cumva Voi mai lăsa pe cineva, De-al lui Nabal, să mai trăiască – Dacă-i de parte bărbătească – Până când zorile-au să vină, Până când fi-va iar, lumină!”

1 Samuel 28:10

Saul, pe Domnul, a jurat, Spunându-i: „Cu adevărat, Viu este Domnul Dumnezeu, Că nici un rău n-am să-ți fac eu!”