Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 14:19 - Biblia în versuri 2014

19 Noroadelor, le-a poruncit Ca jos să stea. Când a primit Pâinea și peștii, le-a luat, Apoi le-a binecuvântat, Dându-le ucenicilor Să le împartă la popor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate pe iarbă, în grupuri, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulțimilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Atunci Isus a ordonat oamenilor să stea jos pe iarbă. Apoi a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Ridicându-Și ochii spre cer, a rostit benedicțiunea, a rupt pâinile și le-a dat discipolilor; iar ei le-au împărțit oamenilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Poruncind mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer, a mulțumit, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

19 Apoi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor.

Onani mutuwo Koperani




Matei 14:19
24 Mawu Ofanana  

„Aduceți totu-aici!” – le-a spus, Discipolilor Săi, Iisus.


„Grupați în cete, tot poporul!”– Le-a poruncit Învățătorul.


Iisus luă cele cinci pâini Și pești-n ale Sale mâini, Spre cer, ochii, și-a ridicat, Hrana, a binecuvântat, A frânt-o în bucăți mai mici, Dându-le-apoi, la ucenici, Să le împartă tuturor.


Apoi, spre cer, și-a ridicat Ochii, și-adânc, a suspinat, Iar când, „Efata!” a rostit – „Deschide-te!” – e tălmăcit –


Apoi, cupa, din fața Lui, A ridicat, a mulțumit Lui Dumnezeu, și le-a vorbit: „Luați paharul, iar apoi, Beți, împărțindu-l, între voi,


Pe-o pâine, mâinile, Și-a pus Și, mulțumire, a adus, Lui Dumnezeu. Apoi, o frânse Și, ucenicilor, o-ntinse, Zicând: „Acesta-i trupul Meu, Și, pentru voi, se dă. Mereu, Acest lucru, să-l săvârșiți, Ca astfel, să Mă pomeniți.”


Intrară împreună-n casă, Iar după ce au stat la masă, Iisus luă o pâine mare, Rosti o binecuvântare, A frânt-o în bucăți apoi, Și-a dăruit-o celor doi.


Erau acolo cam cinci mii De oameni; n-au fost numărați Femei, copii – numai bărbați. Iisus răspunse: „Așa deci. Atunci, în cete de cincizeci, Le spuneți ca să se grupeze, Iar apoi, jos, să se așeze.”


Iisus luă cele cinci pâini Și pești-n ale Sale mâini. Ochii, spre cer, Și-a ridicat, Hrana, a binecuvântat, Dând-o discipolilor Lui, S-o dea, apoi, norodului.


Când piatra fu înlăturată, Iisus a zis: „Mulțumesc Tată, Că, și acum, M-ai ascultat.


Când zorii zilei se iviră, Alte corăbii mai sosiră, De la Tiberiada. Ele – Toate corăbiile-acele – Liman găsiră și-ancorară Lângă-acel loc, unde, c-o seară Mai înainte, a mâncat Mulțimea și s-a săturat, După ce Domnu-a mulțumit, Lui Dumnezeu. Cei ce-au venit,


După ce, astfel, a vorbit, Luând pâinea, a mulțumit Lui Dumnezeu și a mâncat, Frângând-o-ntâi. Ei au luat,


Acelui om cărui îi place, Ca între zile, de a face Deosebiri, să știți că el, Doar pentru Domnul face-astfel. Iar cu acel care, din fire, Nu face vreo deosebire A zilelor, este la fel: Nu face, pentru Domnul, el. Cine mănâncă, tot mereu, Mănâncă pentru Dumnezeu, Căci Îi aduce mulțumire. De-asemenea, vă dau de știre Precum că și acela care S-a abținut de la mâncare, Tot pentru Domnul n-a mâncat. Prin felu-n care-a procedat, Lui Dumnezeu, I-a mulțumit.


Paharul binecuvântat – Semnul care ne este dat – Pe care-l binecuvântăm De câte ori, noi îl luăm, Nu este oare-o-mpărtășire Cu sângele cari, peste fire, Hristos, să curgă, l-a lăsat? Iar pâinea care ni s-a dat Și-o frângem, pentru fiecare, Nu-i o împărtășire, oare, Cu trupul lui Hristos? Apoi –


Fie că beți sau că mâncați, Ori faceți altceva, dragi frați, Să faceți totul, tot mereu, Spre lauda lui Dumnezeu.


Lui Dumnezeu, I-a mulțumit, A frânt-o și a glăsuit: „Această pâine, s-o luați Și-apoi, din ea, toți să mâncați. Acesta este trupul Meu, Cari, pentru voi, s-a frânt. Deci, Eu Vă-ndemn să faceți, negreșit, Lucrul acest, necontenit, De-acum, spre pomenirea Mea.”


Orice veți face, cu cuvântul, Cu fapta voastră, sau cu gândul, Să faceți voi, neîncetat, În Numele cel minunat Al Domnului Hristos Iisus, Iar Tatălui Celui de Sus, Tot prin al Său Nume, să știți, Necontenit, să-I mulțumiți.


Dacă-n cetate-o să intrați, Fiți siguri că o să-l aflați, Căci el, acasă, s-a oprit, ‘Nainte de-a se fi suit La locul cel înalt, în care Așteaptă-ntreaga adunare. Poporul îl așteaptă, încă, Și nimenea nici nu mănâncă Până când nu vine și el, Ca să mănânce toți astfel. De-aceea, voi să vă zoriți, Căci doar acum o să-l găsiți.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa