Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 13:6 - Biblia în versuri 2014

6 Când soarele s-a arătat – Fiind căzute între stânci, N-au avut rădăcini adânci.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, fiindcă nu aveau rădăcină, s-au uscat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Dar când a apărut soarele, s-au ofilit; apoi, pentru că nu au găsit adâncimea necesară unde să își fixeze rădăcinile în pământ, s-au uscat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Dar, când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.

Onani mutuwo Koperani




Matei 13:6
12 Mawu Ofanana  

De foame, nu au să mai știe. Nici sete n-au să mai simțească. Soarele n-o să-i dogorească, Iar călăuză – ne-ndoios – Le este Cel care-i milos Și îi va duce să se-adape, În locuri cu bogate ape.


Dar mult, în el, nu o să-L țină, Pentru că n-are rădăcină. Când vor veni asupra lui, Din pricina Cuvântului, Necazuri și-l vor îngloda, În grabă Îl va lepăda.


Unele boabe au căzut Pe-un loc stâncos. Nu au avut Pământ destul. Au încolțit Îndată, căci nu au găsit Pământ adânc; dar s-au uscat,


Alte semințe au căzut În spini. Aceștia au crescut, Și grâul care s-a-nălțat, Acolo, fost-a înecat.


Când soarele s-a arătat – Fiind căzute între stânci, N-avură rădăcini adânci.


Acea sămânță, dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit, Însă, prea mult, nu L-a ținut, Căci, rădăcini, nu a avut. Puțin, numai, L-a găzduit, Dar când ispita a venit, Îndată, el L-a și pierdut, Căci, în ispită, a căzut.


Să locuiască-n voi Hristos, Printr-o credință-adevărată, Cari e în inimi adunată, Având o temelie tare, Precum și-o rădăcină care Este, în dragoste, aflată; Și astfel să puteți, odată,


Acum, voi trebuie să știți Ca să rămâneți neclintiți, Pe mai departe, așezați Și pe credință-ntemeiați, Fără a pierde – dragii mei – Nădejdea Evangheliei, Care v-a fost împărtășită – Când fost-a propovăduită Făpturilor de pe pământ – Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.


Și înrădăcinați astfel, Să fiți voi, în Hristos, zidiți Și prin credință, întăriți, După învățătura care A căpătat-o fiecare, Sporind în ea apoi, mereu, Cu mulțumiri, lui Dumnezeu.


Ei, foame, n-au să mai simțească, Nici setea n-o să-i chinuiască, Nici soarele nu-i dogorește Și nici arșița nu-i lovește.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa