Matei 13:39 - Biblia în versuri 2014

³⁹ Satana-i cel ce-a semănat Neghina. Acel secerat, Sfârșitul e; iar lucrători Sunt îngerii secerători.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁹ Dușmanul care a semănat-o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁹ Dușmanul care le-a semănat este diavolul. Vremea «recoltării» este sfârșitul lumii. Cei care adună recolta sunt îngerii.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁹ Dușmanul care a semănat-o este Diavolul. Secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁹ Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul, secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁹ Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii.

Matei 13:39 Mawu Ofanana

Daniel 7:10

Un râu de foc eu am zărit, Din fața Lui cum a ieșit. Aceia care Îi slujeau, La mii de mii se numărau, Iar cei pe care i-am văzut În fața Lui că au șezut, De zece mii se dovedeau, Ori zece mii că se aflau. Apoi, în locu-acela, iată Că s-a ținut o judecată, Unde cărțile s-au deschis.

Ioel 3:13

Seceri, în mâini, să vă luați Și-ncepeți ca să secerați, Pentru că secerișul – iată – În astă vreme, copt se-arată! Veniți și călcați în picioare, Căci și linuri și tocitoare Ajuns-au pline a fi iară, Încât acuma dau pe-afară! Căci mare-i răutatea lor!

Matei 12:32

Oricine spune-va, vreodată, Ceva-mpotriva Fiului, Iertat e de păcatul lui. Nicicând, însă, nu e iertat Cel ce-a vorbit necugetat – Potrivnic Duhului Cel Sfânt – De către Tatăl, pe pământ.

Matei 13:22

Bobul din spini e potrivit Cu omul care-a auzit Cuvântul, însă n-a luat Seama, lăsându-L înecat În visele averii lui Și-a-ngrijorării veacului.

Matei 13:25

Atunci, dușmanul a venit, În țarină a năvălit, Neghină-n grâu a semănat, Și-apoi, tiptil, s-a-ndepărtat.

Matei 13:28

„Lucrul acesta, l-a făcut Vrăjmașul meu.” „Vrei să mergem, Acuma, și să o smulgem?”

Matei 13:40

Deci, cum neghina se va smulge Și-apoi în foc ea va ajunge, La fel are să fie și Când acest veac se va sfârși.

Matei 13:49

Când acest veac se va sfârși, Atunci, îngerii vor ieși Și-i vor alege pe cei răi, Dintre cei buni. Apoi, o să-i

Matei 24:3

Pe muntele Măslinului, Iisus, cu ucenicii Lui, S-a așezat și-a odihnit. Atunci, ai Săi au îndrăznit Și câteva-ntrebări I-au pus: „Toate, pe care ni le-ai spus, Când, oare, au să se-mplinească? Ce semn are să ne vestească Venirea Ta? Să ne mai spui, Pentru sfârșitul veacului, Ce fel de semn ne va fi dat?”

Matei 25:31

„Atunci, când Fiul omului – Încununat de slava Lui, De îngerii Săi însoțit – Va fi, din nou, la voi, sosit, Va sta pe jilțul slavei Sale – Pe tronul Său. Atuncea ale

Matei 28:20

Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”

1 Corinteni 10:11

Tot ceea ce s-a întâmplat, Ca pildă, ne-a fost nouă, dat. Totul s-a scris ca, pentru noi, Învățături să fie-apoi, Iar peste ele, a venit, Acum, al veacului sfârșit.

2 Corinteni 11:3

Însă, mă tem, acuma, iată, Când șarpele a reușit, Cu șiretlicul folosit, Pe Eva, să o amăgească, Să nu cumva să izbutească Să vă înșele și pe voi Și să vă-ntoarcă, înapoi, De la credința cea curată Ce, în Hristos, vă este dată.

2 Corinteni 2:17

Noi nu stricăm acel Cuvânt, Al Dumnezeului Cel Sfânt – Așa după cum, bine știm, Că fac mulți alții – ci vorbim Cuvintele lui Dumnezeu – Din partea Lui – șezând mereu, În fața Sa, neîndoios. Astfel vorbim noi, în Hristos, Având, de fiecare dată – În piepturi – inima curată.”

Efeseni 2:2

În cari trăiați odinioară, Prin mersul lumii, bunăoară, După puterea domnului Cari este al văzduhului – A duhului care-a ieșit Lucrând, mereu, neobosit, În lungul și în latul zării, În toți fiii neascultării.

Evrei 1:2

Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.

Evrei 9:26

Pentru că ar fi trebuit Să pătimească, ne-ncetat, De când lumea s-a-ntemeiat. Pe când acum, când a venit – Iată – al vremilor sfârșit, O dată doar S-a arătat Să șteargă orișice păcat, Drept jertfă când S-a dăruit.

1 Petru 5:8

Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.

Iuda 1:14

I-a pomenit, în prorocie, Enoh – deci patriarhul care, Al șaptelea, în șir, apare, De la Adam – când a vorbit: „Iată că Domnul a venit, Cu zeci de mii de sfinți, ai Săi,

Revelația 12:9

Astfel, balaurul cel mare – Șarpele din vechime, care, Satan și Diavol e chemat, Acela care a-nșelat Întreaga lume – s-a trezit, Că, pe pământ, e azvârlit. Zvârliți au fost, de-asemenea, Și îngerii ce îi avea.

Revelația 13:14

Oamenii, semnele-i, vedeau Și astfel, amăgiți erau De toate câte le-au văzut, Că-n a lor față, le-a făcut. Ea, oamenilor, le-a vorbit Și le-a cerut ca, negreșit, Fiarei aceea ce avea O rană mare, ce părea Că moartea-i va aduce-ndată – Rană ce fost-a vindecată – Să-i facă o icoană mare,

Revelația 19:20

Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.