Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 13:35 - Biblia în versuri 2014

35 Printr-un proroc ce-a zis: „Vorbesc În pilde și descoperesc Lucruri ascunse, din trecut, De pe când lumea s-a făcut.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura să spun pilde; voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Astfel se întâmpla practic ce fusese prezis prin profetul Isaia care zisese: „Voi vorbi prin intermediul parabolelor; voi spune lucruri (care au fost) secrete de la crearea lumii.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice: Voi deschide gura şi voi vorbi în parabole, voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”

Onani mutuwo Koperani




Matei 13:35
24 Mawu Ofanana  

La pilde insuflate, eu Îmi plec urechea, tot mereu. Când acompaniat eu sânt De-al harfei glas, încep să cânt.


Gura-mi deschid, ca să vorbesc În pilde, ca să îți vestesc Înțelepciunea cea pe care Vremea străveche, doar, o are.


„Ceea ce-ntâi a fost vestit, Iată că s-a și împlinit. De-aceea, vreau ca pentru voi, Să vestesc alte lucruri noi. Vi le voi spune dinainte, Ca astfel să luați aminte, Pentru că vi le-am arătat, Până când nu s-au întâmplat.


Nu, nu, căci Domnul Dumnezeu Taina-Și descoperă mereu, În fața celor ce-L slujesc Și cari proroci se dovedesc. Nimic nu face, până când Nu spune ce are de gând.


Astfel, în ceea ce-i privește, Ce-a zis Isaia, se-mplinește: „Voi înșivă veți auzi, Cu ochii voștri veți privi, Dar, de-nțeles, n-o să puteți, Deși priviți, n-o să vedeți.


Iisus, în pilde, le-a vorbit: „Odată, un semănător, Să-și semene al său ogor,


Când va sfârși alegerea, Celor, în dreapta Lui aflați, Le-a spune: „Binecuvântați Ai Tatălui Meu, hai, veniți, Căci trebuie să moșteniți Împărăția, pregătită, De când e lumea întocmită.


Să îl învețe, pe popor, A început Iisus. El zice:


O să le fie mai ușor În ziua judecății. Dar,


Tată, acolo unde-s Eu, Voiesc a fi și ei, mereu; Tu Mi i-ai dat, în grijă, Tată, Iar slava care Mi-a fost dată, De către Tine, Eu doresc Să le-o arăt și s-o-mpărțesc Cu ei, fiindcă M-ai iubit ‘Nainte de-a fi întocmit Lumea aceasta, toată. Iată,


În acel fel, Domnul vorbește, El care și înfăptuiește Aceste lucruri nevăzute, Care, de El doar, sunt știute, Din veșnicie.” Așadar,


Noi propovăduim – să știți – Înțelepciunea cea cerească – Adică cea Dumnezeiască – Cea tainică și nevăzută, Care ascunsă-a fost ținută – Mai dinainte rânduită, De Dumnezeu – și dăruită Acuma, nouă, tuturor, Spre slava noastră, fraților.


Închisă doar, a fost ținută, Făr’ a se face cunoscută Copiilor oamenilor, În curgerea vremurilor Care-au trecut, în felu-n care Această taină-acum apare, Prin Duhul, dat doar sfinților Apostoli și prorocilor, Cari sunt ai lui Iisus Hristos.


În felu-acesta, sunt dator Ca să descopăr, tuturor, Isprăvnicia nepătrunsă, A tainei care-a fost ascunsă, În veacurile ce-au trecut, În Dumnezeu, de la-nceput, Adică în Acel, prin care, S-a făcut tot ce e sub soare;


„Dacă, părinților, mereu, În vremea veche, Dumnezeu, Prin oameni care-au prorocit, În multe feluri le-a vorbit Și-n multe chipuri totodată,


Când au văzut a ei urgie, Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Îndată i s-au închinat. În al lor număr au intrat Numai acei oameni anume, Cari nu-și aveau scris al lor nume, În cartea vieții – carte care, În stăpânirea Lui o are De când pământul s-a-ntrupat, Mielul, cari fost-a junghiat.


Fiara a fost, dar nu mai este. Vreau însă, să îți dau de veste, Că din Adânc ea va apare, Ca să se ducă la pierzare. Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ – Cari, numele, nu și-au avut, Înscrise, de la început, În cartea vieții – au să fie Mirați atunci când au să știe Că fiara nu mai e și-apoi, Că o să vină înapoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa