Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 13:20 - Biblia în versuri 2014

20 Iată ce-nseamnă dar, acum, Acea sămânță dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci. Ea-i omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și-l primește imediat cu bucurie,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Semințele căzute în zone pietroase reprezintă pe omul care aude Cuvântul (lui Dumnezeu) și îl primește imediat cu entuziasm.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul și-l primește îndată cu bucurie,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Sămânța căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie,

Onani mutuwo Koperani




Matei 13:20
17 Mawu Ofanana  

Apoi, când lucrul l-au sfârșit, Argintul ce a prisosit De către meșteri, s-a adus La Iehoiada și-a fost pus În fața împăratului. Din el, la Casa Domnului, Uneltele s-au făurit, Care la slujbă-au folosit, La jertfele ce se socot A fi drept ardere de tot. Pahare multe s-au făcut Și scule care s-au văzut Că din argint au fost lucrate Sau că din aur sunt turnate. Cât Iehoiada a trăit, Arderi de tot s-au dăruit. Ele-au fost jertfe necurmate, Cari Domnului sunt închinate.


Ioas acesta a făcut Doar lucruri care I-au plăcut Lui Dumnezeu, cât a urmat Povețele ce i s-au dat De către Iehoiada, care Era, atunci, preotul mare.


Ioas, atunci când a văzut Cum că Leviții n-au făcut Lucrul acesta, l-a chemat Pe Iehoiada și-a-ntrebat: „Să-mi spui, de ce n-ați împlinit Ceea ce eu v-am poruncit? De ce, Leviții n-au plecat, În țară, spre a strânge-ndat’, Darea ce fost-a poruncită Și care este rânduită De Moise, robul Domnului, Spre folosința cortului Lui Dumnezeu, cort ce se știe Că este pentru mărturie?


Ei – zi de zi – M-au întrebat, Căci vor să știe calea Mea. Ei par a fi asemenea Unui popor neprihănit, Ca și cum n-ar fi părăsit Legea pe cari le-am dat-o Eu, Cel care le sunt Dumnezeu.


Cuvântul cari o să vorbească De-mpărăția cea Cerească, Dacă de-un om e auzit, Ne-nțelegându-L, negreșit, De diavol, îi va fi luat, Iar omul e asemănat Cu boabele de lângă drum.


Dar mult, în el, nu o să-L țină, Pentru că n-are rădăcină. Când vor veni asupra lui, Din pricina Cuvântului, Necazuri și-l vor îngloda, În grabă Îl va lepăda.


Când cineva cere, primește; Oricine caută, găsește; Și se deschide cui va bate.


Căci împăratul se temea, De el, fiindcă l-a găsit A fi un om neprihănit Și sfânt. Când vorba-i asculta, În cumpănă, pe gânduri, sta, Și încerca să-l ocrotească, Neștiind ce să hotărască.


Ioan era lumina trează, Care, puternic, luminează, Iar voi, cu toți, ați vrut să fiți, De-a lui lumină-nveseliți.


Când aste lucruri a văzut, Chiar Simon însuși a crezut, Iar după ce-a fost botezat, Mereu, pe Filip, l-a urmat, Uimit de cele petrecute, De semnele ce-au fost făcute.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa