Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 12:50 - Biblia în versuri 2014

50 Ce fac voia Tatălui Sfânt, Mamă, surori și frați Îmi sânt!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

50 Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în Ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

50 Pentru că oricine se conformează dorinței Tatălui Meu din cer, Îmi este frate, soră și mamă.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

50 Căci oricine face voința Tatălui meu din ceruri, acela îmi este și frate și soră și mamă”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

50 Oricine împlineşte voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

50 Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.”

Onani mutuwo Koperani




Matei 12:50
38 Mawu Ofanana  

Căci voi vesti Numele Tău La ai mei frați, fără-ncetare Și-apoi la-ntreaga adunare Am să Te laud, tot mereu.


Soro mireaso, te vădești Cum că grădină-nchisă ești. Izvor închis, poți fi numită. Fântână ești, pecetluită.


Apoi, Se ridică-n picioare; Privind în jur, mâna a-ntins; Într-un gest larg, El i-a cuprins, Pe ucenici, și zise: „Ei, Mamă, Îmi sunt, și frați! Toți cei


Era în acea zi, în care, Iisus ieșise, lângă mare.


Când Petru, încă, mai vorbea, Un luminos nor a venit, Cu umbra i-a acoperit Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”


El le va spune, imediat: „Când ăstora mici frați ai Mei – Neînsemnați, șterși, mărunței – Aceste lucruri, le-ați făcut, Atuncea – trebuie știut – Că nu le-ați făcut lor, ci Mie!”


„De câte ori n-ați săvârșit Acestea, pentru ai Mei frați, Micuți și foarte ne-nsemnați” – El le va spune – „căci n-ați vrut, Voi, Mie, nu Mi le-ați făcut!”


Le-a zis Iisus. „Să n-aveți teamă, Căci după cum băgați de seamă, Sunt viu! Voiesc să-i înștiințați, Despre ăst fapt, pe ai Mei frați, Pe care, iată, am de gând, Să îi revăd cât mai curând. Așa să spuneți. De aceea, Să vină toți, în Galileea!”


Ce fac voia Tatălui Sfânt! Ei, „mamă, soră, frați”, Îmi sânt!”


„Dar mama Mea și frații Mei”, Iisus îi zise omului, „Sunt cei care, al Domnului Cuvânt, ascultă și trudesc, Până când Îl îndeplinesc.”


Prieteni Îmi sunteți, mereu, De faceți ce poruncesc Eu.


„Nu Mă mai ține”-a zis Iisus, „Pentru că, încă, nu M-am dus, În cer, la Tatăl. Te grăbește Și pe ai Mei frați, îi vestește, Că am să urc, la Tatăl Meu. La ceruri merg, la Dumnezeu, Cel care e și-al vostru Tată, Și Dumnezeu vi-e, totodată.”


Iisus răspunse: „Nu e greu, Lucrarea Domnului nu-i mare: El cere, de la fiecare, Să creadă-n Cel ce e trimis, De El, la voi.” Cu toți I-au zis:


Încă ceva, să mai știți voi: Tatăl Meu vrea, celui ce vede Pe Fiul și-apoi – în El – crede, Veșnică viață, să îi dea; Pe-acela, îl voi învia, În ziua de apoi.” Erau,


Să știți dar, toți, că Dumnezeu Nu ține-n seamă, ce-a făcut Omul, atunci când n-a știut. El iartă deci, orice ființă, De vremile de neștiință, Însă, acum, oamenilor, Le poruncește, tuturor, Degrabă, să se pocăiască Oriunde-ar fi să se găsească.


Ci început-am să vorbesc, Celor cari, în Damasc, erau Și-apoi celor ce se aflau Chiar la Ierusalim. M-am dus Și prin Iudeea și am spus, În urmă, și Neamurilor. Deci, eu vorbit-am, tuturor. La pocăință-am îndemnat Și, tuturor, le-am arătat Că trebuie, la Dumnezeu, Să se întoarcă și, mereu, Să facă fapte-orice ființă, Cari vrednice-s de pocăință.


Pe cei pe cari i-a cunoscut, Mai dinainte i-a știut Și-a hotărât ca ei să vie Mai dinainte, ca să fie, Apoi, asemeni chipului Pe care-l are Fiul Lui, Ca între mai mulți frați, astfel, Să poată fi Cel dintâi, El.


Nu avem dreptul ca apoi, O soră, să purtăm, cu noi, Care, nevastă, să ne fie – Ca alții – în apostolie, Precum e Chifa și ai lui, Sau cum sunt frații Domnului?


Căci sunt gelos, pe voi, dar ea – Adică, gelozia mea – E după voia Domnului, Pentru că eu – în fața Lui – Cu un bărbat, v-am logodit Și-n acest fel, v-am pregătit Ca să vă-nfățișez, pe voi, În fața lui Hristos apoi, Ca pe-o fecioară, prea curată.


Căci în Iisus Hristos, tăiere – Sau dimpotrivă, netăiere – Cari, împrejur, se săvârșește, Nimic, nimic, nu prețuiește. Numai credința dovedită, Prin dragoste, e prețuită.


Căci, în Iisus Hristos – vă zic – Precum că nu-nseamnă nimic Tăierea împrejur făcută, Și nici tăierea nefăcută. Însemnătate – vă spun vouă – Are doar o făptură nouă.


Aici, nu e deosebire: Nu-i Grec și nici Iudeu din fire, Nu mai sunt împrejur tăiați Și nu mai sunt nici netăiați, Nu mai e Schit și nici Barbar, Nici rob, nici slobod așadar, Ci doar Hristos este aici, Totul, în toți, în mari și mici.


Femeile bătrâne – ție – Ca niște mame, să îți fie; Cu cele tinere, când stai, Ca pe surori, tu să le ai, Iar din purtarea arătată, Doar curăție, să răzbată.


Iar după ce a fost făcut Desăvârșit, El a putut, Ca pentru toți aceia care Aveau să-i deie ascultare, Să se transforme-n urzitor Al mântuirii dată lor – Cari veșnică s-a dovedit –


Pentru că el, în vremea-n care, În trup – s-o mai petreacă – are, Va trebui ca să trăiască Nu după pofta omenească; Doar după voia Domnului, Își va trăi el, viața lui.


Dar lumea și cu pofta ei, Vor trece, și rămân doar cei Cari fac voia lui Dumnezeu – Doar ei vor rămânea, mereu.


Ferice zic – fără-ndoială – La toți cei care straiu-și spală, Să aibă drept, la pomul vieții Și-apoi, în zorii dimineții – Ai lumii noi și minunate – Pe porți, să intre, în cetate!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa