Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 12:20 - Biblia în versuri 2014

20 O trestie afla-se-va, Cari este ruptă, n-o va frânge. Fitilul fumegând, nu-l stinge, Ci face tot ce trebuiește, Pân’ judecata biruiește;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Nu va rupe trestia zdrobită și nu va stinge fitilul de la candelă care încă mai fumegă, până nu va duce la victorie dreptatea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Nu va rupe de tot o trestie fisurată și nu va stinge fitilul care (încă) mai fumegă, până va face să învingă dreptatea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Trestia frântă nu o va strivi , iar fitilul care fumegă nu-l va stinge până ce nu va duce judecata la victorie,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Trestia zdrobită n-o va frânge şi fitilul ce fumegă nu-l va stinge, până nu va face să biruie judecata.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruiască judecata.

Onani mutuwo Koperani




Matei 12:20
21 Mawu Ofanana  

Dacă-n Egipt te-ai încrezut, Află că sprijin ai avut Trestia frântă, ce rănește Mâna care se sprijinește Pe ea. Căci astfel se arată A fi, de fiecare dată, Marele Faraon pe care, Egiptu-n fruntea sa îl are: O trestie care l-a-mpuns Și care, palma, i-a străpuns, Celui care se-ncrede-n el.


De Domnul sunt tămăduite Acele inimi ce-s zdrobite, Căci El e-Acela care poate Să vindece rănile toate.


Jertfa care Îți place Ție, Se-arată-a fi un duh zdrobit. Tu, Doamne, n-ai disprețuit O inimă care-i zdrobită, Îndurerată și mâhnită.


El Își va paște a Lui turmă, Ca un Păstor adevărat. În brațe, îi va fi luat, Pe miei; la sân, El îi așează, Iar oile ce alăptează Sunt, cu blândețe, ocrotite, De El fiind călăuzite.”


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


Atunci, oaia pierdută, iată, De Mine fi-va căutată. Le strâng pe cele rătăcite Și leg rana celei rănite. Pe cele slabe, dintre oi, Am să le întăresc apoi. Pe cele care se vădesc Grase și tari, Eu le păzesc Ca să rămână în putere Și-am să le pasc, precum se cere.”


Când aste vorbe-a auzit Moise, pe loc, s-a mulțumit, Pentru că a luat aminte Plăcându-i ale lui cuvinte.


Veniți la Mine, toți cei care Sunteți trudiți și-mpovărați, Și-odihnă o să căpătați!


Pe când ei se duceau, Iisus, Noroadelor, astfel, le-a spus: „La ce-ați ieșit? Ce să vedeți? O trestie-n pustiu? Spuneți!


A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc


„Să-I mulțumim, lui Dumnezeu, Care ne poartă, tot mereu, În carul Său – neîndoios – De biruință, în Hristos, Și care-n orice loc, prin noi, Își răspândește, mai apoi, Mireasma cunoștinței lui Și a științei Domnului.


Acum, e bine să-l iertați Și-i bine să îl mângâiați, Ca nu cumva, mâhnirea-i mare S-ajungă-apoi să îl doboare.


Apoi, precum mi-a poruncit, M-am dus, în grabă, și-am zărit Că, un cal alb s-a arătat. Cel care l-a încălecat, Avea un arc, asupra lui. În urmă, călărețului, I s-a adus și o cunună, Ce trebuia ca să și-o pună, Pe cap. Apoi, el a pornit, Să biruiască, negreșit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa