Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 12:10 - Biblia în versuri 2014

10 Era acolo-n acea dată, Un om ce-avea mâna uscată. Ei – Fariseii – ca să poată, Pe Domnul, vinovat să-L scoată, Cu vicleșug, L-au întrebat: „Ce crezi, în ziua de Sabat, E-ngăduit să Te-ostenești, Bolnavii să-I tămăduiești?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Și iată că acolo era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să-L poată acuza pe Isus, L-au întrebat, zicând: ‒ Este îngăduit a vindeca în ziua de Sabat?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Exista în ea un om care avea o mână infirmă. Ca să îl poată acuza pe Isus, acei farisei L-au întrebat: „Este permisă vindecarea în zilele de Sabat?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Și iată, era un om care avea o mână paralizată. Dar ei, ca să-l poată acuza, l-au întrebat, zicând: „Este permis să vindeci în [zi de] sâmbătă?”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

10 Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ca să-L poată învinui pe Iisus, ei L-au întrebat: „Este îngăduit să vindeci sâmbăta?”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Și iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?”

Onani mutuwo Koperani




Matei 12:10
21 Mawu Ofanana  

Nebunul, nebunii doar, spune Și nu nutrește gânduri bune În inimă. Cugetul său E îndreptat doar către rău. Astfel, neadevărul lui E împotriva Domnului, Căci sufletul celui lihnit, Flămând să-l lese a voit Și-apoi să ia, a căutat, Apa celui ce-i însetat.


Noi, vinovați, de la-nceput, Față de Domnul, ne-am făcut. Necredincioși ne-am dovedit, Pentru că noi L-am părăsit Pe-Acela care e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu. Cu apăsare am vorbit Și răzvrătire am vădit. Numai cuvinte mincinoase, Din al nost’ cuget, au fost scoase.


Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.


De-aceea, iată că vă zic: „Vai, da păstorul de nimic Care de turmă nu-ngrijește Și oile își părăsește! Pe braț, să-i cadă sabia! Pe al său ochi drept, cadă ea! Să se usuce brațul lui Și-apoi lumina ochiului Său drept ajungă să îi fie Întunecată, pe vecie!”


Când Farisei-au observat Lucrul acesta, la Iisus, S-au dus, degrabă, și I-au spus: „Știi, oare, ce s-a întâmplat, În ziua asta, de Sabat? Discipoli-ți au săvârșit Un lucru neîngăduit!”


Mulți Farisei și-L ispitiră: „E-ngăduit, pentru vreo vină, Sau cine știe ce pricină, Bărbatul să-și lase nevasta?”


Toți Fariseii Îl pândeau, Pe Domnul, pentru că voiau Să poată a-L învinui, În caz că-l va tămădui, Pe bietul om. Când l-a zărit,


Astfel, ei, lațuri, I-au întins, Sperând că va putea fi prins, Zicând ceva, din ce să poată, Apoi, ca vinovat, să-l scoată.


Însă, atunci, fruntașul care, În sinagogă, e mai mare, Se-nfurie, că în Sabat, Iisus, un om, a vindecat. Către norod, el zise: „Sânt – Cum știm cu toții – pe pământ, Lăsate șase zile-n care Putem face orice lucrare! Veniți dar, să vă vindecați, În timpul lor! Nu așteptați, Să vină ziua de Sabat!”


Problema birului? Ce crezi? Cezarului – am vrea să știm – Se cade, bir, să îi plătim?”


„Pe omu-Acesta, L-ați adus, Aici, ca pe-un răufăcător. Ați spus că-i un ațâțător La răzmeriță. L-am luat, Și-n amănunt L-am cercetat, În fața voastră. V-am făcut Pe plac, așa precum ați vrut. Degeaba L-ați învinuit, Căci, vinovat, nu L-am găsit.


Aici, cu toți s-au repezit, Să Îl pârască: „L-am găsit, La răzmeriță, ațâțând Poporul și împiedicând Lumea, de-a da Cezarului, Birul, ce se cuvine lui. De-asemenea, S-a proclamat Că e Hristos, că e-mpărat!”


Mulți din Iudeii ce-l vedeau Purtându-și patul, îi ziceau: „N-ai voie, să ridici ăst pat, Căci este ziua de Sabat.”


Pe mulți nenorociți. Erau Orbi, șchiopi, uscați, care-așteptau, Plini de speranță, în pridvoare, Să miște apa-n scăldătoare.


Vă spun dar, fără înconjur: Dacă, tăierea împrejur, Chiar în Sabat e practicată Pentru-a nu fi Legea călcată, De ce atunci, v-ați tulburat Și, împotrivă-Mi, v-ați sculat Pentru că am tămăduit Pe un biet om, nenorocit, Într-un Sabat? Seama luați


Aceste lucruri, ei le-au spus, Să-L ispitească pe Iisus, Ca pricină să Îi găsească, Să poată să-L învinuiască. Iisus, însă, S-a aplecat Și, cu un deget, a zgâriat Pământul și, ceva, a scris;


„Nu ține, ziua de Sabat, Omul Acel? E foarte greu, Să crezi că, de la Dumnezeu, Sosește El” – unii ziceau. Alții, în schimb, se întrebau: „Un păcătos – un om – cum poate, Astfel de semne minunate, Ca să înfăptuiască, oare?” Și, între ei, fu dezbinare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa