Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 11:21 - Biblia în versuri 2014

21 „O, vai și-amar va fi de tine – Cât ești de mare – Horazine! O, vai Betsaido, de mergeam Și în Sidon sau Tir făceam Minunile ce le-ați zărit, Degrabă s-ar fi pocăit În sac și în cenușă. Lor,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 „Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de multă vreme s-ar fi pocăit, acoperindu-se cu pânză de sac și cu cenușă!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 El a zis: „Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Dacă ar fi fost făcute în Tir și în Sidon minunile care au fost făcute în voi, demult s-ar fi pocăit acoperiți cu saci și presărați cu cenușă…

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 „Vai ție, Corazín, vai ție, Betsáida! Căci, dacă s-ar fi făcut în Tir și în Sidón minunile făcute în voi, de mult ar fi făcut pocăință în sac și cenușă.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

21 „Vai de tine, Horazine!” a zis El. „Vai de tine, Betsaida! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute la voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 „Vai de tine, Horazine!”, a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac și cenușă.

Onani mutuwo Koperani




Matei 11:21
31 Mawu Ofanana  

Simt, scârbă, cum mi s-a făcut De-a mea ființă și voiesc Îndată, să mă pocăiesc În sac, cenușă și țărână Căci mi-am văzut întreaga vină.”


Ce preacurvii ai săvârșit, Pe toate Eu ți le-am zărit. Nechezături, scoase de tine – De-asemenea – nu-Mi sunt străine. Curviile nelegiuite – Nenumărate – săvârșite Pe dealuri, dar și pe câmpie, Toate-Mi sunt cunoscute Mie. Și urâciuni – câte-ai făcut – Pe toate Eu ți le-am văzut. Ierusalime, vai de tine! Nu înțelegi că este bine, Acuma, să te curățești? Oare, cât timp mai zăbovești?”


Ce ai cu Mine, Tirule? Ce ai, și tu, Sidonule? Dar tu ce ai, țară pe care Neamul de Filisteni o are? Vreo faptă, vreți să-Mi răsplătiți? Vreți, împotrivă-Mi, să porniți? Fără zăbavă-ntoarce-voi Faptele voastre peste voi, Iar capetele voastre, pradă, Iată că lor, au să le cadă.


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Ținutul Tirului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele, Căci au luat prinși de război, Dându-i Edomului apoi, Fără ca seamă ei să ție, De legământul de frăție.


O să le fie mai ușor, În ziua judecății. Iar


Iisus plecă spre-al Tirului Ținut, și al Sidonului.


În fundul mării. Lume, vai! Vai, pentru că tu multe ai, Prilejuri de păcătuire, Căci așa este a ta fire. Dar vai de acel om, prin care, Păcatul, drum, în lume-și are.


Să știți că Fiul omului – Cum este scris – pe drumul Lui, Va merge, către al Lui țel. Dar vai va fi de omu-acel, Prin care, El este vândut!. Mai bine, nu s-ar fi născut!”


Precum și din Ierusalim; Alții veniră – precum știm – Din Idumeea; locuiau – Peste Iordan – mulți, și veneau Chiar din ținutul Tirului, Precum și al Sidonului.


Pe ucenicii Săi, Iisus, În acea seară chiar, i-a pus Să ia corabia-napoi, Către Betsaida. El, apoi,


Iisus plecă spre-al Tirului Ținut, și al Sidonului. La o căsuță S-a oprit, Spre a nu fi descoperit, Dar n-a putut rămâne-ascuns.


Iisus plecă, după aceea, Din Tir, și merse-n Galileea. Pe la Decapole-a trecut, De-a vizitat acel ținut.


Când, la Betsaida, ei s-au dus, Un orb, în fața lui Iisus, A fost pe dată-nfățișat. Însoțitorii L-au rugat Să îl atingă. Atunci, El,


Ilie – nu a fost trimis La ele, ci, cum i s-a zis, În Sarepta Sidonului, După porunca Domnului La una doar, a poposit.


Din munte-a coborât Iisus, Cu ucenicii, și S-a dus Într-un podiș, unde avea Discipoli mulți. De-asemenea, Mulți oameni s-au mai adunat Acolo, și L-au așteptat: De la Ierusalim erau O parte, iar alții veneau De prin ținutul Tirului, Din părțile Sidonului. Noroadele acelea multe, Veniră, toate, să-L asculte Știind că numai Iisus poate Să vindece bolile toate.


Apostolii au revenit, Toți, la Iisus, și-au povestit Ceea ce li s-a întâmplat, Pe drum, și cum i-au învățat, Pe oameni, precum El le-a spus. Atuncea, i-a luat Iisus, La Sine și s-au îndreptat Înspre Betsaida, de îndat’.


El, din Betsaida, se trăgea – Cetate-n care locuia Și Simon Petru, cu Andrei. ‘Nainte de-a pleca, cu ei,


De Filip – cel ce se trăgea Din Betsaida-n Galileea – Grecii acei se-apropiară Și, cu căldură, îl rugară: „Doamne, am vrea, ca pe Iisus,


Pe al Sidonului norod Și pe al Tirului, Irod, Fusese foarte supărat. Dar gloatele au câștigat, De partea lor, pe Blast, cel care Era, atuncea, cel mai mare Peste odaia de dormit, A lui Irod. Deci, au venit Trimiși – din partea Tirului, Precum și a Sidonului – Să-i ceară pace, lui Irod, Căci al cetăților norod, Hrană, primea, din țara lui.


Când, la Sidon, am poposit, Iuliu, pe Pavel, l-a-nvoit – Căci omenos el se purta Cu Pavel – de a-și vizita


O, vai de ei! Luați aminte, Pe ce cărări au apucat: Calea lui Cain, ei au urmat; După Balaam, în rătăcire, S-au lăsat duși, de a lor fire, Prinși de dorința arzătoare, De-a dobândi un câștig mare; Într-o răscoală, au pierit – Ca a lui Core – negreșit!


Pe martorii cei doi, ai mei, Îi pun să prorocească. Ei, În vremea-n care au să vie, În lume, au să stea o mie Și două sute și șaizeci De zile. Pe-ale ei poteci, În timpul care le-a fost dat, În saci doar, se vor fi-mbrăcat.


Când Mielu-a rupt pecetea care A șasea e, la numărare, Pe dat’, atuncea am simțit, Cum un cutremur s-a stârnit. Soarele, negru, l-am văzut, Ca și un sac de păr făcut. Luna s-a înroșit și ea – Încât, ca sângele, părea –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa