Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 10:5 - Biblia în versuri 2014

5 Pe-acești discipoli, i-a avut Iisus. Pe ei, El i-a trimis În lume, după ce le-a zis: „Pe drum păgân, să nu umblați; Nici în cetăți să nu intrați, Ale Samaritenilor! Să vă feriți din calea lor!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Pe aceștia doisprezece i-a trimis Isus, după ce le-a poruncit, zicând: „Să nu mergeți la celelalte națiuni și să nu intrați în vreo cetate de-a samaritenilor,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Aceștia sunt cei doisprezece pe care Isus i-a trimis (în misiune), după ce le-a dat următoarele porunci: „Să nu mergeți pe drumul păgânilor și să nu intrați în orașele samaritenilor;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Isus i-a trimis pe aceștia doisprezece, poruncindu-le: „Să nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în cetatea samaritenilor!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Iisus, după ce le-a poruncit: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Aceștia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învățăturile următoare: „Să nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în vreo cetate a samaritenilor,

Onani mutuwo Koperani




Matei 10:5
27 Mawu Ofanana  

Prin robii săi, el a chemat Nuntașii. Mulți l-au refuzat.


„Țara lui Zabulon e ea Și-a lui Neftali-asemenea. Peste Iordan e așezată Astă moșie, și-acum, iată, Cum Galileea – țara lor – Ajuns-a a Neamurilor.


Iisus, la Sine, a chemat Pe cei doișpe. Puteri le-a dat, De-a scoate duhuri necurate, Și boli de a fi vindecate.


Domnul alese, dintr-ai Săi, Pe șaptezeci. Pe-ale Lui căi, El i-a trimis să meargă-apoi, În fața Sa, doi câte doi.


Doar un Samaritean, milos, Când l-a văzut, zăcând, pe jos,


La ale lui Iisus picioare, S-a aruncat și-a mulțumit, Că Domnul l-a tămăduit. Samaritean era acel Lepros, care s-a-ntors, la El.


Iisus, la Sine, i-a chemat, Pe ucenici. Puteri le-a dat, De-a scoate duhuri necurate Și boli de a fi vindecate. Ei, doisprezece inși, erau Și, pe Iisus, Îl însoțeau.


Când a sfârșit, Domnul Iisus, La ucenicii Săi, le-a spus, Să meargă și, norodului, Împărăția Domnului, Mereu, s-o propovăduiască, În orice loc; să lecuiască, Pe toți bolnavii, le-a mai dat În grijă-atunci când au plecat.


În lume, așa cum am zis, Și Eu, la rându-Mi, i-am trimis, Pe ei, în lume. Mă sfințesc


Lor, „Pace vouă”, iar, le-a spus. „Cum Eu am fost, de al Meu Tată, Trimis aici, acuma, iată Că vă trimit și Eu, pe voi.”


Părinții noștri-n acest loc, Pe ăst munte, s-au închinat, Iar noi, la fel, am învățat; Dar voi ziceți să ne suim Spre-a ne-nchina-n Ierusalim, Că-n acel loc doar, se cuvine, Ca oamenii să se închine.”


Lâng-o cetate, S-a oprit – Sihar, aceasta s-a numit – Cetate care s-a aflat Lângă ogorul ce-a fost dat Lui Iosif, de către-al său tată – Iacov – în vremea-ndepărtată.


Samariteanca s-a mirat Auzind vorba-I, și-a-ntrebat: „Cum poți Tu, care ești Iudeu, Să ceri, să Îți dau apă, eu, Care Samariteancă sânt?!”


Mirați, Iudeii se-ntrebau, Căci ei, nedumeriți, erau: „Unde vrea, oare, să se ducă? Spre Grecia oare-o apucă, La cei care s-au răspândit În acea țară? I-a găsit, Pe-aceia doar, să îi învețe? Vrea – Grecilor – să dea povețe? Cum spune, că n-o să-L găsim?


Iudei-au spus: „N-am zis noi bine, Că ești Samaritean și-n Tine


Putere, veți primi apoi, Când Duhul Sfânt o să coboare, Din ceruri, peste fiecare, Și-n felu-acesta, întăriți, Martorii Mei, aveți să fiți, Aici, chiar unde ne găsim – Adică în Ierusalim – Precum și în toată Iudeea, Samaria, iar – după-aceea – Pe-ntinderea pământului, Până la marginile lui.”


Toți credincioși-acolo-aflați – Cari, împrejur, erau tăiați, Și cari, cu Petru-au fost veniți – Rămaseră adânc uimiți, Văzând că darul minunat, Al Domnului, a fost turnat


Saul, cu cei ce-avură-n plan Ca să-l ucidă pe Ștefan, Se învoise, negreșit. Din ziua ‘ceea, s-a pornit Prigoană, în Ierusalim, Contra Bisericii. Găsim, Astfel, pe credincioși, fugiți Și, prin Iudeea, risipiți, Precum și prin Samaria. Prigoanei – care bântuia Ierusalimu-n acel ceas – Apostolii, doar, au rămas,


Căci nu ne lasă să vorbim, La Neamuri, să le-mpărtășim Vestea prin care-ntreaga fire Primește-acuma, mântuire. Prin ceea ce au săvârșit, Ei, soarta, și-au pecetluit Și-acuma, îi apasă greu, Mânia, de la Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa