Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 10:42 - Biblia în versuri 2014

42 Cine-un pahar va da să bea – De apă rece – unuia Dintre acești micuți, să creadă Că plata are să și-o vadă.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

42 Și oricine va da chiar și un pahar cu apă rece unuia dintre acești micuți, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

42 Vă spun adevărul: Va fi recompensat chiar și acela care va da un pahar cu apă rece unuia dintre cei mai mici discipoli ai Mei.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

42 Cine va da de băut fie și numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceștia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-și va pierde răsplata”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

42 Şi oricine va da de băut chiar şi un pahar de apă rece unuia din aceştia mai mici, numai pentru că sunt ucenici, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

42 Și oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din acești micuți în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.”

Onani mutuwo Koperani




Matei 10:42
21 Mawu Ofanana  

Pe când ea s-a îndepărtat, Ilie-n urmă-i a strigat: „Puțină pâine, dacă ai, Vreau să te rog, ca să îmi dai!”


Să-i facem o odaie, mică, Să aibă – când, de la drum pică – Un loc unde să poposească Și unde să se odihnească. Un pat, vom pune noi, în ea. Scaun și masă va avea Și-un sfeșnic ca să lumineze, Dacă la noi o să-nnopteze.” Omul, îndată, a făcut Precum nevasta lui a vrut,


Cine, milă, va arăta Săracului, va-mprumuta Pe Dumnezeu, iar El va ști Cu bine-apoi a-l răsplăti.


La fel, înțelepciunea-i bună: În al tău suflet o adună. Atuncea când o s-o găsești, Un viitor ai să-ți clădești; Nădejdea nu-ți va fi tăiată, Ci dimpotrivă, ajutată!


Pâinea pe ape să-ți arunci Și vei putea vedea atunci, Că multă vreme vei umbla Și-apoi, din nou, o vei afla.


„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,


„Feriți-vă ca nu cumva Să defăimați pe cineva, Din numărul micuților Aceștia, căci îngerii lor. În ceruri sunt, la Tatăl Meu, Și Îl privesc pe Dumnezeu.


Și tot așa – revenind iară – Nu-i voia Domnului să piară Nici unul dintre ăștia mici – Nici unul dintre cei de-aici.”


El le va spune, imediat: „Când ăstora mici frați ai Mei – Neînsemnați, șterși, mărunței – Aceste lucruri, le-ați făcut, Atuncea – trebuie știut – Că nu le-ați făcut lor, ci Mie!”


Pentru acel, prin care vine Acest prilej, este mai bine, Un bolovan a-i fi legat, De gât, și-n mare, aruncat.


Dar voi trebuie să iubiți Pe-ai voști vrăjmași; să-nfăptuiți Doar binele; să-mprumutați, Și-n schimb, nimic să n-așteptați. De-i dați, sfatului Meu, urmare, Răsplata voastră-n cer e mare Și, fii, ai Celui Prea Înalt, Aveți să fiți, căci nu e alt’ Asemenea cu El. Vă spun Că El e și cu cel rău bun, Și cu cei nemulțumitori.


Căci dacă e bunăvoință, Atuncea, este cu putință, Ca tot ce fost-a dăruit, Să fie-apoi, bine primit, Seamă ținând, doar, la ce are Omul să dea, nu la ce n-are.


Nedrept, nu este Dumnezeu, Ci drept Se-arată El, mereu. De-aceea, fără îndoială, Nu uită-a voastră osteneală, Nici dragostea ce-o arătați Numelui Lui – dragii mei frați – Sau faptul că, neîncetat, La sfinți, voi, ajutor ați dat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa