Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 10:16 - Biblia în versuri 2014

16 „Iată, Eu vă trimit, acum, Să o porniți pe al Meu drum. Sunteți asemeni oilor, Plecate-n calea lupilor. Fiți înțelepți deci, dragii Mei, La fel ca șerpii. Porumbei, La răutate, vreau să fiți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți deci înțelepți ca șerpii și curați ca porumbeii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Dar voi să fiți inteligenți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Iată, eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți, așadar, înțelepți ca șerpii și simpli ca porumbeii!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi deci înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Iată , Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii.

Onani mutuwo Koperani




Matei 10:16
25 Mawu Ofanana  

Din tot ce Domnul a zidit, Doar șarpele, mai iscusit, Se dovedise-n vremea ‘ceea. El spuse întâlnind femeia: „Iată, mă tot întreb mereu: Oare chiar zis-a Dumnezeu Că n-aveți voie să mâncați Din pomii toți, aici aflați?”


Femeii, Domnul i-a vorbit: „Ce ai făcut?” „M-a amăgit Un șarpe, să mănânc din pom Și l-am servit și pe-al meu om.”


Aflând acestea mai apoi, Pe toți i-am rânduit de-ndat’. După familii așezat, Poporul fost-a răspândit Pe lângă ziduri, pregătit Pentru război. Unii aveau Arcuri, iar alții mânuiau Săbii și suliți. Mulți din ei – Deci dintre oamenii acei – Pe lângă zid s-au înșirat, În locul ce s-a arătat A fi cel mai de jos. Apoi, Alți oameni, gata de război, Șezură-n locurile cari Se dovedeau a fi mai tari.


Când auzi Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – Ce zis-a Iohanan – cel care, Pe Careah, părinte-l are – A cuvântat în acest fel: „Să nu-l ucizi pe Ismael, Căci ceea ce mi-ai arătat Nu cred că e adevărat!”


Tot Efraimul e o mică Precum și proastă turturică, Fără pricepere în ea, Căci a chemat Asiria Ca să îi vină-n ajutor, Cu neamul Egiptenilor.


Căci v-am vestit, mai dinainte!


Deci, cine-i al stăpânului Rob credincios și-ascultător, Pus peste ceata slugilor Să le dea hrana cuvenită, Mereu, la vremea potrivită?


Din ele – cinci – nechibzuite Au fost. Astfel, foarte zorite,


Cele-nțelepte, când plecară Cu candelele, își luară Rezerve de ulei, cu ele.


Răspunseră cele rugate, „Fără ulei, rămânem toate, Căci n-o să mai avem nici noi, Dar nu-i destul nici pentru voi. Deci, nu vă dăm, ci să-ncercați Să mergeți să vă cumpărați!”


„Iată, Eu vă trimit, acum, Să o porniți, pe al Meu drum; Sunteți asemeni oilor, Plecate-n calea lupilor.


Pentru că o să căpătați O gură și-o înțelepciune, În contra căror, a se pune, Dușmanii voști’ nu vor putea.


Că au să vină, după mine, Aici, la voi, lupi răpitori, Care vor fi necruțători,


Deci fraților, luați aminte: Nu v-arătați, copii, la minte, Ci-n răutăți, căci doar atunci Eu vă îndemn, ca să fiți prunci. La minte, fiți ca și cei cari Au dovedit că-s oameni mari.


„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.


Și nu-i un lucru de mirare, Căci chiar Satan poate apare, Ca și un înger de lumină.


Însă, mă tem, acuma, iată, Când șarpele a reușit, Cu șiretlicul folosit, Pe Eva, să o amăgească, Să nu cumva să izbutească Să vă înșele și pe voi Și să vă-ntoarcă, înapoi, De la credința cea curată Ce, în Hristos, vă este dată.


În chipu-acesta, noi dorim, Ca nu cumva, să ne trezim Că îndrăznește cineva, De a ne defăima, cumva, Privind belșugul, foarte mare Avut, pentru ajutorare, De cari, acum, ne străduim Ca tot mai bine, să-ngrijim.


Căci astfel doar, vă dovediți, Cum că sunteți neprihăniți, Sunteți curați și că, mereu, Fii Îi sunteți, lui Dumnezeu, În mijlocul unui neam care E de-o ticăloșie mare Și e stricat – în el apoi – Lumini, în lume, fiind voi,


Din ziua când am auzit Aceste vorbe, ne-am silit, Neîncetat, în urmă, noi, Să înălțăm rugi, pentru voi. Să știți că noi nu încetăm Ca pentru voi, să ne rugăm Și cerem, de la Dumnezeu, Ca să vă deie, tot mereu, Înțelepciunea Lui cerească, Priceperea duhovnicească Și cunoștința voii Sale,


Cu-nțelepciune, vă purtați, Față de cei ce sunt aflați Afară. Iată sfatul meu: Răscumpărați vremea, mereu.


Martori ne sunteți voi, mereu – Și-asemenea, și Dumnezeu – Precum că, de la început, Purtare sfântă, am avut, Dreaptă, fără vreo meteahană, Și fără urmă de prihană.


De orice rău, mereu, să știți, Cum trebuie să vă feriți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa