Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 1:20 - Biblia în versuri 2014

20 Pe când la aste se gândea, Un înger îi veni, în vis – Trimis de Domnul – și i-a zis: „Să nu te temi să-ți iei soția! Ia-o la tine pe Maria, Căci ce, în ea, s-a zămislit, E de la Duhul Sfânt venit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Dar, în timp ce se gândea el la aceste lucruri, iată că un înger al Domnului i s-a arătat în vis și i-a zis: „Iosif, fiu al lui David, nu te teme s-o iei la tine pe Maria, soția ta, căci ce a luat naștere în ea este de la Duhul Sfânt.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 În timp ce medita el la acest plan, i s-a revelat în vis un înger al lui Iahve, zicându-i: „Iosif, urmașul lui David, nu te neliniștii cu privire la acceptarea Mariei ca soție. Copilul pe care Îl poartă ea este de la Spiritul Sfânt.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosíf, fiul lui Davíd, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Pe când el se gândea la aceste lucruri, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis şi i-a zis: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, femeia ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului și i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.

Onani mutuwo Koperani




Matei 1:20
38 Mawu Ofanana  

În vis – atente ascultați! – Mi-a spus îngerul Domnului: „Iacove!”, „Da!” – și-n fața lui, Degrabă, m-am înfățișat.


Sunt Dumnezeul Cel pe care, Isac, al tău părinte-l are. Să nu te temi să te așez’ La Egipteni, căci Eu veghez, Și-un mare neam am să te fac Eu, Dumnezeul lui Isac!


Ilie zise: „Nu te teme, Căci n-a sosit a morții vreme! Ascultă dar, al meu îndemn: Fă, din puținul untdelemn Și din făina ce o ai, O turtă mică. Să mi-o dai, Mie, să o mănânc. Apoi, La fel vei face, pentru voi; Deci, pentru tine și-al tău fiu, Faci câte-o turtă, mai târziu.


La Gabaon, Domnu-a venit Și într-un vis, El i-a vorbit: „Cere-Mi, acum, tot ce dorești, Căci negreșit, ai să primești.”


Iată că rob al Tău sunt eu: Să-mi dai pricepere, mereu, Ca să cunosc, pe a mea cale, Învățătura Legii Tale.


Fă-mă s-aud, de dimineață, A Ta-ndurare ce dă viață, Căci doar în Tine mă-ncred eu. Arată-mi Doamne, drumul meu, Pe cari să umblu ne-ncetat, Căci către Tine s-a-nălțat Sufletul meu. Doamne, de cei


Când gânduri negre năvălesc Asupra mea și mă muncesc, Tu, Doamne, Mă înviorezi În suflet, căci le-ndepărtezi Cu mângâierea ce mi-o dai.


Neprihănitul drept gândește; Însă cel rău, când sfătuiește, Ascunde doar înșelăciune.


Celui care a dovedit Inimă tare, Tu îi dai Pacea pe cari doar Tu o ai, Pentru că Tu Doamne-ai văzut Că el, în Tine, s-a-ncrezut.


Un glas – atuncea – se va ține Și-ai să-l auzi vorbind cu tine. Când să te-abați tu vei căta La stânga sau la dreapta ta, Are să-ți spună glasu-acel: „Acesta-i drumul! Mergi pe el!”


Căci vreau, aminte, să luați, Voi care, precum vă e firea, Cunoașteți ce-i neprihănirea. Ascultă-Mă popor al Meu, Cari ai în inimă, mereu, Doar Legea Mea. Nu lua-n seamă Ocările și n-avea teamă De oameni, de cuvântul lor.


Isaia, însă, l-a-nfruntat, Plin de furie, pe-mpărat: „Ascultă tu, casă pe care David urmașă-n lume-o are! N-a obosit al tău popor Răbdările oamenilor? Răbdarea Domnului, voiești – Acuma – să o obosești?


Casa lui David, înștiințată, A fost atuncea, de îndată, Că „Sirienii înarmați În Efraim sunt așezați!” Ahaz, atunci, s-a-nspăimântat Și-al său popor a tremurat, Așa precum clătinați sânt Copacii cei bătuți de vânt.


Până când ai să pribegești? Până când ai să rătăcești? Un lucru nou, pe-acest pământ, Face – acum – Domnul Cel Sfânt: Femeia se va fi-nvățat Ca să-l pețească pe bărbat.”


Atunci doar, lepăda-voi Eu, Pe Iacov și pe robul Meu – Pe David – și nu voi avea Grijă, ca înaintea Mea, Sămânța lor mereu să fie, Pe scaunul cel de domnie Ce-i al stăpânitorilor Puși peste-al lui Avram popor, Peste al lui Isac și apoi Peste-al lui Iacov. Înapoi, I-aduc pe cei ce se vădesc Prinși de război și-i izbăvesc. În acest fel, de mila Mea, Parte – mereu – ei vor avea!”


Când a văzut acel popor, Ghedalia s-a-nfățișat ‘Naintea lor și a jurat Spunându-le: „De bună seamă, Nu trebuie s-aveți vreo teamă, Din pricina Haldeilor. Rămâneți cu al vost’ popor, În țara voastră. Dar să știți Că trebuie să îl slujiți Pe împăratul cel pe care, În frunte, Babilonu-l are. În felu-acesta, orișicine Să afle că-i va merge bine!


Peste orice făptură, Eu – Atuncea – torn din Duhul Meu. Fiicele voastre și-ai voști’ fii Au să rostească prorocii. Bătrânii voștri vor avea Vise și de asemenea, Vedenii dau tinerilor.


Domnul le-a zis: „Ascultați bine Și să luați seama la Mine! Când un proroc are să fie Aflat la voi, vreau să se știe Căci am să Mă descoperesc În fața lui și-am să-i vorbesc Printr-o vedenie sau vis Și am să-i spun ce am de zis.


A fost, nașterea Domnului, Așa: Maria, mama Lui, Cu Iosif era logodită. Ea nu a fost, încă, iubită De-acesta, când a fost lăsată, De Duhul Sfânt, însărcinată.


În urmă, Domnul i-a-nștiințat, În vis, și s-au înapoiat Pe un alt drum, în țara lor, Făr’ a-l vesti pe domnitor.


După ce magii au plecat, Un înger i s-a arătat, În vis, lui Iosif: „Scoală-te! Ia Pruncul și pogoară-te Spre țarina Egiptului. Mergi cu Maria, mama Lui, Și-acolo, voi să așteptați – Până când fi-veți înștiințați – Căci împăratul, de gând are, Pe-Acest Copil, să Îl omoare.”


Irod, în urmă, a murit Și-apoi, lui Iosif, i-a vorbit – În vis – îngerul Domnului:


Dar când află că în Iudeea Împărățea, pe vremea ‘ceea, Al lui Irod fiu – Arhelau – El, cu ai săi, atuncea s-au Întors – căci fost-a prevenit – Și-n Galileea-au poposit.


Pe scaunul de judecată, Ședea Pilat, iar sala toată, De-acuzatorii lui Iisus, Era ticsită. Un rob, pus De soața lui Pilat, grăbit, Intră în sală și șoptit – După ce la Pilat s-a dus – Aste cuvinte i le-a spus: „Soția ta așa a zis: „Iată că am avut un vis Și foarte mult m-am frământat! Să n-ai, cu-Acel nevinovat, Nimic de-a face, căci mi-e teamă!”


Atunci, îngerul a vorbit Femeilor: „Nu vă speriați! Eu știu că voi Îl căutați Pe Cel ce fost-a răstignit.


Îngeru-a zis: „Gavril sunt eu! În față-I stau, lui Dumnezeu! El m-a trimis să îți vorbesc Și, vestea, să-ți împărtășesc.


Din Nazaret, din Galileea, Spre Betleemul din Iudeea, Plecă și Iosif, să se-nscrie, Pentru că – după seminție – Era din a lui David casă.


Al Domnului, trimis din cer, În miez de noaptea, a deschis Ușa, la temniță, și-a zis


E timpul să ne bucurăm, Veseli să fim, slavă să-I dăm, Căci este nunta Mielului Și iată că soția Lui E gata și s-a pregătit:


Îngerul Domnului S-a dus, În fața ei și-apoi, a spus: „Tu, stearpă, ești, precum toți știu. Dar iată că vei naște-un fiu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa