Marcu 9:3 - Biblia în versuri 2014

³ Iar hainele I s-au albit – Strălucitoare-au devenit, Încât, un alb asemeni lor, N-a scos, nicicând, vreun-nălbitor.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ Hainele Lui au devenit strălucitoare, foarte albe, așa cum niciun înălbitor de pe pământ nu le-ar putea înălbi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Hainele Lui au devenit strălucitoare și foarte albe. Acel alb depășea orice performanță a înălbitorilor de pe pământ.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Hainele lui au devenit strălucitoare, [atât de] albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³ iar hainele Lui s-au făcut strălucitoare, atât de albe, cum nimeni pe pământ nu le poate albi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Hainele Lui s-au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da.

Marcu 9:3 Mawu Ofanana

Psalmi 51:7

Iar cu isop, Doamne, mereu, Mă curăță neîncetat, Mai alb să fiu și mai curat Decât zăpada se arată.

Psalmi 68:14

Când Cel care e veșnic viu Și-Atotputernic a pornit Prin țară și i-a risipit Pe împărați, mi se părea Că, în Țalmon, parcă ningea.

Isaia 1:18

„Totuși, veniți să căutăm Acuma, să ne judecăm” – Zis-a cuvântul Domnului, Către întreg poporul Lui. „Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Precum cârmâzul, negreșit Cu toate se vor fi albit, Astfel încât albeața lor Va fi ca a zăpezilor. Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Roșii ca purpura, doresc – Asemeni lânii – să le-albesc.

Daniel 7:9

Plin de uimire eu ședeam Și aste lucruri le priveam. În urmă, am mai observat Cum scaune s-au așezat. Ele s-au dovedit să fie, Drept scaune pentru domnie. După aceea, a venit Un Om, de zile-mbătrânit. Acesta, jos, S-a așezat. Straiul cu cari era-mbrăcat, Alb ca zăpada se vădea. Și părul Său de-asemenea, A fi la fel de alb se-arată, Precum este lâna curată. Scaunul Lui, pentru domnie, Flăcări de foc păreau să fie, Iar roțile ce le avea, Un foc aprins mi se părea.

Matei 28:3

Ca fulgerul, el apărea, Cu haine albe ca de nea, Șezând pe piatra prăvălită.

Marcu 9:4

Ilie li s-a arătat, Cu Moise, iar cei doi au stat, Pe rând, de vorbă, cu Iisus.

Luca 9:29

În vremea-n care S-a rugat, Înfățișarea-I s-a schimbat, Iar hainele I s-au albit Și cu putere-au strălucit.

Fapte 10:30

„Cam patru zile sunt” – a zis Corneliu – „de când mă aflam, În casa mea, și mă rugam. Să fi fost ceasu-al nouălea, Când am avut vedenia. Un om, atuncea, am văzut, În fața mea, că a șezut. Avea o haină lucitoare, Ce-l învelea pân’ la picioare.

Revelația 19:18

Veniți acum, ca să mâncați! Veniți ca să vă ospătați, Cu carnea împăraților, Cu carnea căpitanilor, Cu carnea celor ce-au luptat Și vitejie-au arătat, Cu carnea celor care sânt Slobozi sau robi, pe-acest pământ, Cu carnea oamenilor cari Sunt mici în lume, sau sunt mari!”

Revelația 7:14

„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.

Revelația 7:9

După aceea, m-am uitat, În jurul meu, și-am observat, O gloată mare, adunată, Ce nu putea fi numărată. Cei care-n gloată se aflau – Aceia care o formau – Au trebuit, luați să fie, Din orișicare seminție, Din orice neam și limbă-anume, Din orișice norod, din lume. La scaunul pentru domnie, Trebuia gloata, ca să vie, Să șeadă înainte lui, Precum și-n fața Mielului. Cei care-acolo se aflau, Cu ramuri de finic, erau, Mereu, în mâini, iar straiul lor Era de-un alb strălucitor.