Când călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are, Aste cuvinte-a auzit, Plin de dispreț, a glăsuit: „Peste putință! Nu cred eu! Chiar de va face Dumnezeu, Mâine, ferestre-n cer, cumva, Cum să se-ntâmple-așa ceva?” Prorocul zise-atunci: „Nu crezi? Ei bine, mâine ai să vezi Tu însuți lucrurile-acele, Însă nu vei mânca, din ele.”
„Să-mi spuneți, câte pâini aveți?” A-ntrebat El. „Șapte.” „Vedeți? Atuncea, pâinea e destulă – Ajunge, pentru-a fi sătulă, Întreaga lume de aici” – Le-a spus Iisus, la ucenici.