Marcu 7:34 - Biblia în versuri 2014

³⁴ Apoi, spre cer, și-a ridicat Ochii, și-adânc, a suspinat, Iar când, „Efata!” a rostit – „Deschide-te!” – e tălmăcit –

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁴ Apoi a privit spre cer, a oftat și a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁴ Apoi a privit spre cer, a oftat și a zis: „Efata!”, care se traduce cu „Deschide-te!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁴ Apoi, ridicându-și [ochii] spre cer, a suspinat și a zis: „Éffata!”, care înseamnă „Deschide-te!”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁴ Apoi a privit la cer, a suspinat şi i-a zis: „Effata!” care înseamnă: „Deschide-te!”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁴ Apoi Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!”

Marcu 7:34 Mawu Ofanana

Exodul 2:23

După mult timp, s-a întâmplat Că împăratu-atunci aflat Peste Egipt, să fi murit. Israelul era-nrobit Încă-n Egipt, gemând din greu, Sub al robiei jug, mereu. În deznădejde, a strigat Poporul, până s-a urcat Țipătul său, la Dumnezeu.

Isaia 53:3

De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.

Marcu 1:41

O mare milă L-a cuprins, Și-atunci, când mâna Și-a întins Spre el, privindu-l blând, Iisus, Leprosului acel, i-a spus: „Iată, doresc! Fii curățat!”,

Marcu 15:34

Când ceasu-al nouălea s-a dus, Cu glas tare, strigă Iisus – Menit să-nfrunte-ai vremii ani – „O, Eloi! Lama Sabactani!” Aceasta-nseamnă, tălmăcit, „Doamne, de ce M-ai părăsit?”

Marcu 5:41

El, mâna fetei, a luat În mâna Lui, și a rostit: „Talita cumi” – tălmăcit, E „Fiică, scoală-te, îți zic!”

Marcu 6:41

Iisus luă cele cinci pâini Și pești-n ale Sale mâini, Spre cer, ochii, și-a ridicat, Hrana, a binecuvântat, A frânt-o în bucăți mai mici, Dându-le-apoi, la ucenici, Să le împartă tuturor.

Marcu 7:35

S-a întâmplat, ca într-un vis: Urechile i s-au deschis, Vorbirea i s-a dezlegat, Iar omul fost-a vindecat.

Marcu 8:12

A suspinat în Duh și-a spus: „Un semn, neamul acest voiește, Dar vă asigur: nu primește!”

Luca 18:42

„Bine, fie precum dorești” – A zis Iisus – „să-ți dobândești Vederile, cum ți-ai dorit! Credința ta te-a mântuit!”

Luca 19:41

Lângă cetate, S-a oprit Iisus și-apoi, a-nvăluit, Cuprinsul ei, într-o privire, Plângând, pentru acea zidire.

Luca 7:14

Apoi, făcut-a semn să steie, Celor ce racla au purtat-o. Ei s-au oprit și au lăsat-o, Încetișor, jos, pe pământ. Când S-a apropiat Cel Sfânt, S-au tras, cu toții, înapoi. El a atins racla și-apoi, Cu glasul Său blajin și bun, A zis: „Tinere, scoală-ți spun!”

Ioan 11:33

Când a văzut-o-apoi plângând – Pe ea și pe Iudeii care O însoțeau – o-nfiorare Simți, în Duhul Său, Iisus. S-a tulburat adânc și-a spus:

Ioan 11:35

În acest timp, Iisus plângea.

Ioan 11:38

Iisus, din nou, S-a-nfiorat Și, spre mormânt, S-a îndreptat – Era-ntr-o peșteră făcut Și-o piatră, ușă, a avut.

Ioan 11:41

Când piatra fu înlăturată, Iisus a zis: „Mulțumesc Tată, Că, și acum, M-ai ascultat.

Ioan 11:43

Apoi, către cel mort, a zis, Cu glas puternic, răspicat: „Hai Lazăre, ieși, imediat!”

Ioan 17:1

Când a sfârșit, spre cer, Iisus Și-a ridicat ochii și-a spus: „Tată, ceasul, acum, sosește! Pe Fiul Tău, Îl proslăvește, Ca astfel să fii proslăvit,

Fapte 9:34

Atuncea, când l-a întâlnit, Petru privindu-l țintă-a spus: „Enea, acum, Hristos Iisus Te vindecă, de a ta boală! Lasă-ți dar patul, și te scoală!” Enea, pe loc, s-a ridicat, Își strânse patul și-a umblat.

Fapte 9:40

Petru ceru a fi lăsat Singur; apoi, a-ngenunchiat, Ca să se roage, Domnului. Sfârșind, s-a-ntors și, trupului, I-a poruncit, cu îndrăzneală: „Tabita, chiar acum, te scoală!”

Evrei 4:15

Pentru știința tuturor, Vă spun, acuma, fraților, Că nu avem un Preot Mare Cari, milă, pentru noi, nu are – Pentru a noastră slăbiciune Ce caută a ne supune – Ci El, în toate – negreșit – Asemeni nouă, ispitit Ajunse-a fi și încercat, Însă a fost fără păcat.