Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Marcu 6:51 - Biblia în versuri 2014

51 Și, în corabie, apoi, Din valul mării, a pășit. Vântul, îndată, s-a oprit, Iar ucenicii au rămas Înmărmuriți și fără glas,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

51 După ce S-a urcat la ei în barcă, vântul a încetat. Și tare se mai minunau în ei înșiși,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

51 Apoi a urcat la ei în barcă, iar vântul nu a mai bătut. Ei au rămas foarte surprinși de cele întâmplate,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

51 Apoi, s-a urcat la ei în barcă și vântul a încetat, iar iar ei erau peste măsură de uluiți în sine,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

51 Şi s-a suit la ei în corabie şi vântul s-a potolit. Ei erau foarte uimiţi în sinea lor,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

51 Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți,

Onani mutuwo Koperani




Marcu 6:51
14 Mawu Ofanana  

Când a sfârșit – uimit, Iisus, De ale lui vorbe – a spus: „Mă miră că e cu putință, Să aibă o așa credință, Omul acesta. Ca la el, N-am întâlnit, în Israel.


Toți privitori-nmărmuriți, Se întrebau, nedumeriți: „Ce e aceasta? Cine știe? Învățături noi, vor să fie? Căci iată – toți am auzit – Ca un stăpân a poruncit, Iar duhu-acela, necurat, De al Său glas, a ascultat!”


Și du-te-acasă!” Imediat, Ologul s-a-nsănătoșit, Și-a luat patul și, grăbit, Pleacă spre casa lui, îndat’. Lumea, văzând ce s-a-ntâmplat – Minunea ce s-a săvârșit – O mare spaimă, a simțit Și-uimită, de puterea Lui, Slăvi Numele Domnului.


Învățătorul S-a sculat Și vânturile le-a certat, Iar mării, aspru, i-a vorbit: „Taci! Fără gură!” S-au oprit – Îndată – valuri, vântul tare, Coborând liniștea, pe mare.


Și-nspăimântați, se întrebau: „Cine e Acest om, de care, Ascultă chiar și vânt și mare?!”


Îndată-n trupu-acela mic, Viața s-a-ntors, la vorba Lui, Și-astfel, fiica fruntașului, Dintre cei morți, a înviat. Ușor, din pat, s-a ridicat, Căci doisprezece ani avea. Toți cei prezenți priveau la ea, Uimiți de ce s-a săvârșit.


Ei, o corabie-au luat Și-un loc pustiu au căutat.


Cei ce-au văzut, uimiți erau, Peste măsură, și ziceau: „Prin vorbă, sau mâna de-Și pune, Toate le face de minune: Surzii auzu-și dobândesc, Cei ce-au fost muți, acum vorbesc.”


Ei, în corabie-au voit Să-L ia, iar El, când S-a suit, Corabia ajunse-ndat’ La locul spre care-au plecat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa