Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Marcu 6:41 - Biblia în versuri 2014

41 Iisus luă cele cinci pâini Și pești-n ale Sale mâini, Spre cer, ochii, și-a ridicat, Hrana, a binecuvântat, A frânt-o în bucăți mai mici, Dându-le-apoi, la ucenici, Să le împartă tuturor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, ca să le așeze înaintea lor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Cu ochii îndreptați spre cer, a rostit benedicțiunea; și apoi, rupând pâinile, le-a dat discipolilor, pentru ca ei să le împartă mulțimii de oameni. A procedat la fel și cu peștii, împărțindu-i tuturor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

41 Luând cele cinci pâini și cei doi pești, ridicându-și ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor ca să le pună în fața lor; și a împărțit cei doi pești la toți.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

41 Iar El, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi ridicându-şi privirea către cer, a binecuvântat şi a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înaintea oamenilor; la fel a împărţit şi cei doi peşti, tuturor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărțit la toți.

Onani mutuwo Koperani




Marcu 6:41
22 Mawu Ofanana  

Noroadelor, le-a poruncit Ca jos să stea. Când a primit Pâinea și peștii, le-a luat, Apoi le-a binecuvântat, Dându-le ucenicilor Să le împartă la popor.


A mulțumit Domnului Sfânt, Iar după-aceea a luat Pâinea și peștii și le-a dat, Pe toate, ucenicilor, Să le împartă la popor.


Iisus, o pâine, a luat; După ce-a binecuvântat, A frânt-o în bucăți mai mici, Pe care-apoi, la ucenici, Le-a dat, spunându-le: „Luați Pâinea aceasta, și-o mâncați. Acesta este trupul Meu.”


Iisus, o pâine, a luat; După ce-a binecuvântat, A frânt-o în bucăți mai mici, Pe care-apoi, la ucenici, Le-a dat, spunându-le: „Luați Această pâine, și-o mâncați: Acesta este trupul Meu.”


Când ucenicii au sfârșit, Întreg norodul, de-mpărțit – Căci câte cincizeci, ei au pus, Și câte-o sută, cum le-a spus –


Astfel, acel întreg popor Aflat acolo, a mâncat Până când toți s-au săturat. Coșuri, în urmă-au fost aduse, Și-n ele, resturi fost-au puse, Iar când, apoi, s-au numărat, Văzură că s-au ridicat


Apoi, spre cer, și-a ridicat Ochii, și-adânc, a suspinat, Iar când, „Efata!” a rostit – „Deschide-te!” – e tălmăcit –


Când Eu am frânt cele cinci pâini, Iar voi – cu ale voastre mâini – Cinci mii de inși, ați săturat? Coșuri, câte ați ridicat, Cu firmituri ce-au mai rămas?” „Doișpe!” – răspunseră-ntr-un glas


Intrară împreună-n casă, Iar după ce au stat la masă, Iisus luă o pâine mare, Rosti o binecuvântare, A frânt-o în bucăți apoi, Și-a dăruit-o celor doi.


Iisus luă cele cinci pâini Și pești-n ale Sale mâini. Ochii, spre cer, Și-a ridicat, Hrana, a binecuvântat, Dând-o discipolilor Lui, S-o dea, apoi, norodului.


Când piatra fu înlăturată, Iisus a zis: „Mulțumesc Tată, Că, și acum, M-ai ascultat.


Când a sfârșit, spre cer, Iisus Și-a ridicat ochii și-a spus: „Tată, ceasul, acum, sosește! Pe Fiul Tău, Îl proslăvește, Ca astfel să fii proslăvit,


Iisus, pâinile, le-a luat, Ochii – spre cer – Și-a ridicat, Iar după ce a mulțumit Lui Dumnezeu, le-a împărțit La ucenici, ca să le dea, Mulțimii care, jos, ședea. La fel, cu peștii, a făcut, Dând fiecărui, cât a vrut.


Când zorii zilei se iviră, Alte corăbii mai sosiră, De la Tiberiada. Ele – Toate corăbiile-acele – Liman găsiră și-ancorară Lângă-acel loc, unde, c-o seară Mai înainte, a mâncat Mulțimea și s-a săturat, După ce Domnu-a mulțumit, Lui Dumnezeu. Cei ce-au venit,


După ce, astfel, a vorbit, Luând pâinea, a mulțumit Lui Dumnezeu și a mâncat, Frângând-o-ntâi. Ei au luat,


Acelui om cărui îi place, Ca între zile, de a face Deosebiri, să știți că el, Doar pentru Domnul face-astfel. Iar cu acel care, din fire, Nu face vreo deosebire A zilelor, este la fel: Nu face, pentru Domnul, el. Cine mănâncă, tot mereu, Mănâncă pentru Dumnezeu, Căci Îi aduce mulțumire. De-asemenea, vă dau de știre Precum că și acela care S-a abținut de la mâncare, Tot pentru Domnul n-a mâncat. Prin felu-n care-a procedat, Lui Dumnezeu, I-a mulțumit.


Fie că beți sau că mâncați, Ori faceți altceva, dragi frați, Să faceți totul, tot mereu, Spre lauda lui Dumnezeu.


Când veți mânca pe săturate, Bucatele ei minunate, Să binecuvântați, mereu, Pe-al vostru Domn și Dumnezeu, Fiindcă țara cea bogată V-a fost, de către Domnul, dată.


Orice veți face, cu cuvântul, Cu fapta voastră, sau cu gândul, Să faceți voi, neîncetat, În Numele cel minunat Al Domnului Hristos Iisus, Iar Tatălui Celui de Sus, Tot prin al Său Nume, să știți, Necontenit, să-I mulțumiți.


Dacă-n cetate-o să intrați, Fiți siguri că o să-l aflați, Căci el, acasă, s-a oprit, ‘Nainte de-a se fi suit La locul cel înalt, în care Așteaptă-ntreaga adunare. Poporul îl așteaptă, încă, Și nimenea nici nu mănâncă Până când nu vine și el, Ca să mănânce toți astfel. De-aceea, voi să vă zoriți, Căci doar acum o să-l găsiți.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa