Marcu 5:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Țipând: „De ce-ai venit, la mine, Iisuse?! Ce am eu cu Tine?! Știu cine ești! Te cunosc eu! Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Jură-mi, pe Domnul, că nu ești Aici, ca să mă chinuiești!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ și a strigat cu glas tare, zicând: ‒ Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt? Te pun să juri pe Dumnezeu, să nu mă chinui!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ strigând: „Ce avem noi în comun, Isus, Fiul Dumnezeului Celui Foarte Înalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ și a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁷ şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ și a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuiești!”

Marcu 5:7 Mawu Ofanana

Geneza 3:15

De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!”

1 Regi 22:16

Când auzi al său răspuns, De-un gând Ahab a fost pătruns Și zise: „Oare-acest cuvânt A fost rostit de Domnul Sfânt? Mă îndoiesc. De-aceea spun: De câte ori vrei să te pun, Să juri, pe Numele Cel Sfânt Al Domnului, că ăst cuvânt Ce l-ai rostit e-adevărat?”

Osea 14:8

Ce are Efraim a face, Cu idolii? Le voi da pace. Am să-i ascult și-am să-i privesc, Căci chiparos verde, voiesc, Pentru-al lor neam, ca să fiu Eu. Rodul ai să-l primești mereu, Doar de la Mine, negreșit.

Matei 16:16

Petru a zis: „Așa cred eu: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Tu ești Hristosul, eu gândesc!”

Matei 26:63

Iisus tăcea, privind în jur. Preotu-a zis atunci: „Te jur Pe Dumnezeu cel viu, că-I ești Fiu și Hristos, cum ne vorbești!”

Matei 4:3

Ispititorul, că-I slăbit, Grabnic s-a dus și I-a vorbit: „De ești Fiul lui Dumnezeu, Iată ce-ți voi propune eu: Să poruncești pietrelor – dacă În stare ești – pâini, să se facă!”

Matei 8:29

Ei au strigat: „Ce ți-am făcut? De ce vrei să ne chinuiești, ‘Naintea vremii? Știm că ești Iisus! Ești Fiul Domnului! Dar nici o legătură nu-i, Statornicită, între noi!” Iisus privea doar, la cei doi.

Marcu 1:24

Cine e El – „Ce-avem cu Tine, De-a face, noi? Sau Tu voiești, Ca să ne pierzi? Știm cine ești! Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”

Marcu 14:61

O vorbă, nu a scos Iisus, Iar preotul cel mare-a spus: „Tu ești Hristosul, Te-ntreb eu?! Ești Tu, Fiul lui Dumnezeu, Al Celui binecuvântat?”

Marcu 3:11

Când Îl vedeau, cei îndrăciți, Ca fulgerați, se prăbușeau, Iar duhurile lor strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”

Marcu 5:6

Când, pe Iisus, L-a observat, Degrabă, I s-a închinat,

Marcu 5:8

Iisus i-a zis: „Duh necurat, Să ieși afară, imediat,

Luca 1:32

El fi-va mare – cum nu-i alt’! – Și Fiu, al Celui Prea Înalt, Va fi numit. Are să-I fie – De Domnul – jilțul de domnie Al Tatălui Său David, dat.

Luca 4:34

El a strigat: „Ce-avem cu Tine?! Venit-ai să ne prăpădești Iisuse?! Ce vrei?! Cine ești, Nazarinene, Te știu eu: Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”

Luca 6:35

Dar voi trebuie să iubiți Pe-ai voști vrăjmași; să-nfăptuiți Doar binele; să-mprumutați, Și-n schimb, nimic să n-așteptați. De-i dați, sfatului Meu, urmare, Răsplata voastră-n cer e mare Și, fii, ai Celui Prea Înalt, Aveți să fiți, căci nu e alt’ Asemenea cu El. Vă spun Că El e și cu cel rău bun, Și cu cei nemulțumitori.

Luca 8:28

Când, pe Iisus, el L-a zărit, A scos un țipăt ascuțit Și-a căzut jos: „Vai! Ce am eu” – A zis – „Fiu al lui Dumnezeu, Iisuse, cu Tine, a face?! Să nu mă chinui! Să-mi dai pace!”

Ioan 20:31

În carte. Însă, ce aveți, S-a scris, pentru ca să puteți A crede voi, cum că Iisus Este Hristos, care – de sus – Venit-a, că e viu mereu, Că Îi e Fiu lui Dumnezeu.

Fapte 16:17

Roaba aceea s-a luat Pe urma noastră și-a strigat: „Oameni-aceștia, vă spun eu, Că sunt robi ai lui Dumnezeu Cel Prea Înalt, și aduc știre, De calea către mântuire.”

Fapte 19:13

Câțiva Iudei, cari se-ocupau Cu exorcismul, și umblau Din loc în loc, au început, Ca peste-oricine a avut Duhuri de draci, al Domnului Nume, să-L cheme-asupra lui. „Vă jur, acuma, pe Iisus, Cel al lui Pavel” – ei au spus – „Pe om, de-ndat’, să-l părăsiți! Din el, afară, să ieșiți!”

Fapte 8:36

Apă găsind, Famenu-a spus: „Cum pot fi oare-mpiedicat, A fi, acuma, botezat, Când iată, apă, am găsit?”

Romani 16:20

De Domnul păcii – negreșit – Curând, Satan va fi zdrobit Și, la picioare, vi-l așează, În vremurile ce urmează. Până atunci, harul de sus, Al Domnului Hristos Iisus – Acum și-n anii care vin – Să îl aveți, cu voi! Amin.”

Evrei 2:14

Fiindcă orice copilaș Este al sângelui părtaș – Și-al cărnii – tot așa, și El, Părtaș la ele-a fost astfel, Și-atunci, prin moarte, a putut, Ca pe cel care a avut Putere dar, asupra morții, Să-l nimicească, schimbând sorții. Pe diavol, El l-a nimicit

Evrei 7:1

„Melhisedec, e-adevărat, Că în Salem, e împărat Și-apoi, preot este, mereu, Al Prea ‘Naltului Dumnezeu. El e cel cari, l-a-ntâmpinat Pe-Avram, pe când s-a înturnat De la măcelul săvârșit, Când pe-mpărați i-a biruit. Atunci, Melhisedec acel, L-a binecuvântat pe el

Iacov 2:19

Tu crezi că unu-i Dumnezeu, Și bine faci. Dar, îți spun eu, Că nu ești singur: bunăoară… Și dracii cred, și se-nfioară!

2 Petru 2:4

Căci Dumnezeu nu i-a cruțat Pe îngeri, ci i-a aruncat, Pe cei care-au păcătuit, Jos, în Adânc. I-a pedepsit Chiar și pe ei, căci sunt legați, Cu lanțuri, stând înconjurați De întuneric, la păstrare, Până veni-va vremea-n care, El o să facă judecată.

1 Ioan 3:8

Dar cel care-a păcătuit Și încă mai păcătuiește, Al diavolului se vădește, Căci el, păcate – am văzut – Că săvârșea de la-nceput, Și săvârșește, tot mereu. Însă, Fiul lui Dumnezeu, S-a arătat să nimicească Astă lucrare diavolească.

Iuda 1:6

În lanțuri veșnice-a ținut, Pe îngerii ce s-au vădit Că locul și l-au părăsit Și-n stare, n-au putut să fie, Ca să se țină-n vrednicie. Acum, înlănțuiți sunt, iată, Și-așteaptă marea judecată.

Revelația 12:12

De-aceea dar, cerurilor – Și voi care, în ceruri, stați – Acuma să vă bucurați! Dar vai are a fi de voi, Pământule, și mare-apoi! Căci diavolul, pe-al vost’ întins, A pogorât, fiind cuprins De o năpraznică mânie, Pentru că el prea bine știe Că timpul său a fost scurtat.”