Marcu 4:38 - Biblia în versuri 2014

³⁸ Corabia. El sta culcat, La cârmă, unde-a adormit. Când ucenicii L-au trezit,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁸ Isus era în partea din spate a bărcii, dormind pe o pernă. Ei L-au trezit și I-au spus: ‒ Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁸ Isus dormea cu capul pe o pernă în partea din spate a bărcii. Discipolii L-au trezit zicându-I: „Învățătorule, nu Te interesează ce se întâmplă?! Murim!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁸ El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit și i-au spus: „Învățătorule, nu-ți pasă că pierim?”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁸ Şi El dormea pe un căpătâi pe partea dinspre cârmă a corăbiei. L-au sculat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁸ Și El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”

Marcu 4:38 Mawu Ofanana

Isaia 63:15

Din cerul Tău, Tu să privești Către pământ, ca să zărești Al Tău locaș sfânt și slăvit. Dar unde s-o fi risipit Râvna care cu Tine sta Și-asemenea puterea Ta? Al inimii Tale fior, Cu șirul îndurărilor Nenumărate, de la Tine, Nu se arată, pentru mine.

Isaia 64:12

După prăpădu-acesta mare, Te vei opri Tu, Doamne, oare? Are să tacă gura Ta Și, mult, nu Te vei întrista?”

Plângerile 3:8

Degeaba-s strigătele mele. Zadarnic Îi cer ajutor, Căci El este nepăsător Și nu primește ruga mea.

Matei 22:16

Irodiani, ei au trimis – Cu ucenicii lor – și-au zis: „Învățătorule, venim La Tine, pentru că noi știm Că tot ce spui, e-adevărat. Norodului, i-ai arătat, Prin adevăr, a Domnului Cale; la fața omului, Tu, niciodat’, nu Te-ai uitat – De nimenea nu ți-a păsat.

Matei 8:25

Ai Săi, fiindcă s-au speriat: „Doamne! Pierim! Scoală-Te dar!”

Marcu 4:37

Ca din senin – furtună mare. Vântul iscat-a valuri care Aproape că au înecat

Marcu 4:39

Învățătorul S-a sculat Și vânturile le-a certat, Iar mării, aspru, i-a vorbit: „Taci! Fără gură!” S-au oprit – Îndată – valuri, vântul tare, Coborând liniștea, pe mare.

Luca 8:24

Iisus dormea, netulburat; Discipolii L-au deșteptat Strigând speriați: „Doamne, pierim! Ne înghit apele! Murim!” Iisus, atunci, S-a ridicat, Valuri și vânturi a certat, Încât, toate s-au potolit Iar liniștea s-a-nstăpânit.

Ioan 4:6

Lângă fântâna ce-o făcuse Iacov, pe-acel ogor, șezuse Iisus, să caute odihnă. Pe când ședea Domnul, în tihnă – Cam pe la ceasu-al șaselea –

Evrei 2:17

De-aceea, El a trebuit Ca să Se fi asemuit Fraților Săi apoi, în toate, Pentru că numai astfel, poate – În legăturile pe care, Cu bunul Dumnezeu, le are – Mereu, a fi – neîndoios – Un preot mare și milos, Vrednic, încredere-arătând, Gata a face orișicând, Pentru norod, o ispășire Pentru orice nelegiuire – Pentru păcatele pe care Al omenirii neam le are.

Evrei 4:15

Pentru știința tuturor, Vă spun, acuma, fraților, Că nu avem un Preot Mare Cari, milă, pentru noi, nu are – Pentru a noastră slăbiciune Ce caută a ne supune – Ci El, în toate – negreșit – Asemeni nouă, ispitit Ajunse-a fi și încercat, Însă a fost fără păcat.

1 Petru 5:7

Asupra Lui, s-aruncați voi, Grijile care le aveți, Pentru că El – o să vedeți – Cum că, de voi, se îngrijește Și tot mereu, vă ocrotește.