Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Marcu 4:37 - Biblia în versuri 2014

37 Ca din senin – furtună mare. Vântul iscat-a valuri care Aproape că au înecat

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

37 Atunci s-a stârnit o furtună puternică și valurile au început să se izbească de barcă, astfel încât barca era deja aproape plină cu apă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

37 O mare furtună a început să arunce valurile în barcă până aproape de limita de plutire a ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

37 Și a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

37 Şi s-a pornit furtună mare de vânt, iar valurile veneau peste corabie, aşa încât corabia deja se umpluse.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

37 S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia.

Onani mutuwo Koperani




Marcu 4:37
11 Mawu Ofanana  

Domnul răspunse, de îndată: „În ale tale mâini, Eu, iată, Las tot ceea ce, azi, Iov are – Toată averea lui cea mare! De-un lucru doar, să te păzești: Pe al Meu rob, să nu-l lovești!” Satana, de la Domnul Sfânt, Se-ntoarse, grabnic, pe pământ.


Un vânt năprasnic ce-a izbit, În patru colțuri, casa lor, Căzând asupra fraților. Ai tăi copii, toți, au murit, Când peste ei s-a prăbușit Clădirea. Eu, doar, am scăpat Și-n grabă mare-am alergat Să te-nștiințez!” Iov i-a privit,


Era corabia pe mare, Când iată, ca din întâmplare, Un vânt năprasnic și furios S-a repezit vijelios Să o scufunde în abis. Vântul, de Dumnezeu trimis, Învolburat-a marea toată Gata fiind de-a fi sfărmată „Coaja de nucă” zgâlțâită De furia-i dezlănțuită.


Ei i-au lăsat pe-aceia care, Până atuncea, i-au urmat, Să plece-apoi, și s-au urcat Într-o corabie, cu El, Lăsând în urmă locu-acel. Multe corăbii au pornit, Pe urma lor, când s-a stârnit –


Corabia. El sta culcat, La cârmă, unde-a adormit. Când ucenicii L-au trezit,


Dar, într-o limbă de pământ, Corabia s-a împlântat, Cu botul. Neclintită-a stat, În timp ce partea din ‘napoi Prinse-a se rupe, mai apoi.


Vă fac, acum, de cunoscut, Că, de trei ori, am fost bătut Și cu nuiele. Împroșcat, Fost-am, cu pietre. S-a sfărmat Corabia – până acum – Doar de trei ori, în al meu drum. O zi și-o noapte, m-am aflat, În fundul mării, îngropat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa