Marcu 2:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Veni-vor, însă, zilele Când fi-va luat mirele, Și-atunci, și ei au să postească.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în ziua aceea, vor posti.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Vor veni zile când mirele nu va mai fi cu ei; și atunci își vor permite să postească.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Vor veni însă zile în care mirele va fi luat de la ei și atunci, în ziua aceea, vor posti.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁰ Dar vor veni zile când mirele le va fi luat, iar atunci, în ziua aceea, vor posti.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, și atunci vor posti în ziua aceea.

Marcu 2:20 Mawu Ofanana

Psalmi 45:11

Atuncea, împăratul are Ca frumusețea ta cea mare Să o poftească. Însă el Este chiar Domnul tău; astfel, Tu să te-nchini în fața lui.

Кынтаря кынтэрилор 3:11

Ieșiți voi, fete din Sion, Ca pe-mpăratul Solomon Să îl vedeți încoronat În ziua când s-a cununat. Acea cunună minunată, De mama sa-i fusese dată, Când inima-i – la cununie – Plină-i era, de veselie.”

Isaia 54:5

Al tău bărbat, îndurător, E Cel ce-ți este Făcător. „Domnul”, e Numele ce-L poartă Și îți va da o altă soartă. El e al tău ocrotitor, Căci îți e Răscumpărător. El este Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel îl are. E, „Dumnezeu”, Numele-I Sfânt – Cel al întregului pământ.

Isaia 62:5

Așa după cum se unește – Atunci când se căsătorește – Un om și o femeie, iată, La fel se va-ntâmpla odată, Când toți ai tăi fii vor veni, Cu tine spre a se uni. Așa cum mirele era – Așa precum se bucura De-a lui mireasă – Dumnezeu O să Se bucure, mereu, De tine. Plin de veselie, Atuncea, El are să fie.”

Zaharia 13:7

„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,

Matei 26:31

Plecară-apoi. Ajungând sus, În vârf de munte, Domnu-a spus: „Iată, vreau să vă dau de știre, Că pricină, de poticnire – În mine – toți o să găsiți, În astă noapte. Căci, să știți, E scris: „Păstorul Îl voi bate Și risipite vor fi toate Oile turmei”. Dar apoi,

Matei 9:15

Iisus a zis, despre ai Săi: „Se pot nuntașii văieta, Cât mirele, cu ei, va sta? Veni-vor, însă, zilele, Când fi-va luat mirele Și-atuncea, vor posti și ei.

Marcu 2:19

Iisus, atuncea, S-a uitat Și-n acest fel a cuvântat: „Postesc nuntașii, dragii Mei, Când mirele este cu ei?

Marcu 2:21

Nimeni nu are să cârpească, O haină veche și uzată, Cu-n nou postav; căci, reparată Dacă va fi în acest fel, Pierdute-s, pentru omu-acel, Și peticul și haina care O să se rupă și mai tare.

Luca 17:22

Apoi, spre ucenici, Iisus Și-a-ntors privirile și-a spus: „Veni-vor vremi, când o să vreți, O zi, ca asta, să vedeți, Din cele ce-au fost ale Lui – Ale Fiului omului – Însă, atunci, nu veți putea, Astfel de zile, a vedea.

Luca 5:35

Are să vină vremea când Mirele are să lipsească Și-atunci, și ei au să postească.”

Ioan 12:8

Pe cei săraci, voi i-ați avut Mereu alături – și-i aveți. Pe Mine, însă, nu puteți Cu voi, mereu, a Mă avea.”

Ioan 13:33

Mă ascultați copilași: iată Că doar puțin, mai sunt, cu voi; O să Mă căutați apoi, Dar – cum le-am zis Iudeilor, Vă spun și vouă dragilor – Unde merg Eu, voi nu puteți, Cu nici un chip, să ajungeți.

Ioan 16:28

Venit-am, de la Tatăl Meu, Și-n astă lume, am intrat. Curând, lumea, voi fi lăsat Și-am să Mă-ntorc la al Meu Tată.”

Ioan 16:7

Vă spun, că pentru voi, mai bine, Este să plec, căci atunci vine Mângâietorul. Dacă Eu Nu voi pleca la Tatăl Meu, Mângâietorul pomenit Nu o să vină. Negreșit, Eu plec din lume, dar apoi, Degrabă, Îl trimit la voi.

Ioan 17:11

Sunt Eu, în ei. Eu nu mai sânt, În lume, dar ei, pe pământ, Rămân, pe când Eu vin la Tine. Când rămânea-vor fără Mine, Tu, Tată Sfânt, să-i ocrotești Și-n al Tău Nume, să-i păzești, Pe cei pe cari Mi i-ai dat Mie, Pentru ca ei, una, să fie, Precum suntem și Noi, mereu.

Ioan 17:13

Acuma, însă, clipa vine, Și-am să Mă-ntorc, din nou, la Tine. Eu spun acestea, cât mai sânt, Încă, în lume, pe pământ, Căci vreau, deplină ca să fie, În ei, această bucurie.

Ioan 3:29

Mireasa este-a mirelui; Prietenul acestuia, Ce bucurie va avea, Că șade-alăturea de mire, Putând s-asculte-a sa vorbire! Acum, această bucurie Care îmi este dată mie – Aflați dar – că este deplină Și, veșnic, ea are să țină.

Fapte 1:9

Când a sfârșit de cuvântat, La cer, ușor, S-a înălțat Și-n urmă, a venit un nor, Cari L-a ascuns, de ochii lor.

Fapte 14:23

Pentru Biserici, rânduiră Prezbiteri. Apoi, s-au rugat, Au ținut post și i-au lăsat În grija Domnului, în care Se încrezuse fiecare.

Fapte 3:21

De ceruri – trebuie să fie Până atunci când va să vie Acele vremi de așezare A lucrurilor, despre care, Din timpurile vechi, mereu, Ne tot vorbește Dumnezeu, Prin veacuri, prin acele voci, Din gura sfinților proroci.

1 Corinteni 7:5

Aminte dar, luați cu toți: De datoriile de soți, Nu vă lipsiți – fără-ndoială – Decât prin bună învoială, Când, postul, vreți să-l împliniți Și-n rugăciune, stăruiți. Apoi, să nu vă separați, Ci, iarăși, să vă-mpreunați, Ca nu cumva să reușească, Satana, să vă ispitească Din pricină că voi – din fire – Lipsiți sunteți, de stăpânire.

2 Corinteni 11:2

Căci sunt gelos, pe voi, dar ea – Adică, gelozia mea – E după voia Domnului, Pentru că eu – în fața Lui – Cu un bărbat, v-am logodit Și-n acest fel, v-am pregătit Ca să vă-nfățișez, pe voi, În fața lui Hristos apoi, Ca pe-o fecioară, prea curată.

2 Corinteni 11:27

Multe-am avut de îndurat: Necaz și osteneli, mereu, Am întâlnit, în drumul meu. Adesea, în priveghi, eram; Foamea și setea, o răbdam; În posturi lungi, mereu, am stat; Frigul, și el, m-a încercat, Căci straiele mi-au cam lipsit!

2 Corinteni 6:5

Răbdare-avem, necontenit, Și când bătaie căpătăm, Ori când, în temniță, ne-aflăm, Sau în răscoalele iscate, În osteneli nenumărate, În posturi și-n vegheri apoi.

Revelația 19:7

E timpul să ne bucurăm, Veseli să fim, slavă să-I dăm, Căci este nunta Mielului Și iată că soția Lui E gata și s-a pregătit:

Revelația 21:9

Din îngerii care erau Șapte la număr – și țineau Șapte potire-n care sânt Urgiile ce pe pământ, În urmă, vor avea să vie – Unu-a venit și-mi zise, mie: „Vino să vezi, mireasa Lui, Să vezi nevasta Mielului!”