Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Marcu 2:12 - Biblia în versuri 2014

12 Și du-te-acasă!” Imediat, Ologul s-a-nsănătoșit, Și-a luat patul și, grăbit, Pleacă spre casa lui, îndat’. Lumea, văzând ce s-a-ntâmplat – Minunea ce s-a săvârșit – O mare spaimă, a simțit Și-uimită, de puterea Lui, Slăvi Numele Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 El s-a ridicat, și-a luat imediat patul și a ieșit afară înaintea tuturor, astfel că toți se minunau și Îl glorificau pe Dumnezeu, zicând: „N-am mai văzut niciodată așa ceva!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Imediat, paraliticul s-a și ridicat, și-a strâns patul, l-a luat și a ieșit din casă în fața tuturor… Toți au rămas surprinși, glorificau pe Dumnezeu și ziceau: „Niciodată nu am văzut așa ceva!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 El s-a ridicat și, îndată, luându-și targa, a ieșit în fața tuturor, așa încât toți erau uimiți și-l glorificau pe Dumnezeu, spunând: „Niciodată nu am văzut așa ceva”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 El s-a sculat şi îndată, ridicându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât toţi erau uimiţi şi-L slăveau pe Dumnezeu zicând: „Aşa ceva n-am mai văzut niciodată.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Și îndată, slăbănogul s-a sculat, și-a ridicat patul și a ieșit afară în fața tuturor; așa că toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Niciodată n-am văzut așa ceva!”

Onani mutuwo Koperani




Marcu 2:12
13 Mawu Ofanana  

De la Iisus. S-au minunat Noroadele, de-așa ceva, Și-au zis: „Acesta, nu cumva, E chiar al lui David fecior?”


Gloatele-acelea s-au mirat, Văzând că muți-acum vorbesc, Că ciungii se-nsănătoșesc, Că șchiopii nu mai șchiopătează, Iar orbii pot și ei să vază. Atunci, întreg poporu-acel Slăvi, pe al lui Israel Sfânt Dumnezeu. La El, Iisus,


Dar după ce Iisus scosese Dracul, din el, omu-a vorbit. Lumea, care l-a auzit, S-a minunat privind la el Și-a zis: „Nicicând, în Israel, Așa ceva, n-am pomenit!”


Văzu acea minune mare, Speriată de puterea Lui, Slăvi Numele Domnului.


Toți privitori-nmărmuriți, Se întrebau, nedumeriți: „Ce e aceasta? Cine știe? Învățături noi, vor să fie? Căci iată – toți am auzit – Ca un stăpân a poruncit, Iar duhu-acela, necurat, De al Său glas, a ascultat!”


Iată, că ție îți vorbesc, Biet slăbănog, și-ți poruncesc: Te scutură de a ta boală Și, în picioare-acum, te scoală! Ia-ți patul, neîntârziat,


Mâna-Și întinse, peste ea, Sfărmând lanțul ce-o stăpânea. Ea, spatele, și-a îndreptat Și-apoi, pe Domnu-a lăudat.


Unul din ei, când a văzut Minunea care s-a făcut – Căci boala i s-a vindecat – S-a-ntors din drum și-a lăudat Pe Dumnezeu, cu voce tare.


Toți au rămas muți, de uimire; Frica li se citea-n privire Și-abia, să zică, au putut: „Așa ceva, n-am mai văzut!”


Mulțimea s-a înspăimântat, Pe Dumnezeu L-a lăudat Spunând: „Azi, marele proroc Este cu noi, în acest loc, Căci Dumnezeu La înălțat, Acuma, când ne-a cercetat.”


Mulți, din cei ce L-au ascultat, Crezură-n El, și se-ntrebau – Unii pe alții – și ziceau: „Voi credeți că Hristosul – dacă Are să vină – o să facă Semne, în plus, de ce-am văzut Că omu-Acesta a făcut?”


Dar de când lumea s-a-ntocmit, Nicicând, nu s-a mai pomenit, Ca cineva să fi deschis, Unui orb, ochii – pare vis! – Născut fără vedere. Eu,


Atuncea, i-au amenințat Și-apoi, să plece, i-au lăsat, Căci nu puteau să-i pedepsească, Să nu cumva să se stârnească Noroadele, care – mirate De lucrurile întâmplate – Îl lăudau pe Dumnezeu Și slavă-I aduceau mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa