Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Marcu 16:5 - Biblia în versuri 2014

5 Îndată, în mormânt intrară Și cu privirea-l cercetară. Au tresărit, când au văzut Un tinerel, ce-a apărut La dreapta lor, înveșmântat În haine albe. S-au speriat Femeile, când l-au zărit,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într-o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s-au înspăimântat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Atunci au intrat în mormânt și au văzut acolo un tânăr îmbrăcat cu o robă albă stând în partea dreaptă. Ele s-au speriat;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Intrând în mormânt, au văzut un tânăr așezat la dreapta, îmbrăcat cu o haină lungă, albă, și au fost cuprinse de spaimă.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Iar când au intrat în mormânt au văzut şezând la dreapta un tânăr îmbrăcat în veşmânt alb şi s-au înspăimântat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel șezând la dreapta, îmbrăcat într-un veșmânt alb, și s-au înspăimântat.

Onani mutuwo Koperani




Marcu 16:5
14 Mawu Ofanana  

El zise-apoi: „De bună seamă, Tu, Daniele, să n-ai teamă! Rugile tale, înălțate De tine, fost-au ascultate, Încă din prima zi în care Ți-ai pus inima, cu răbdare, Să caute, să înțeleagă Și-nvățătură să culeagă, Să știi să te smerești mereu Față de al tău Dumnezeu. Cuvintele pe cari le-ai spus, Acum, la tine, m-au adus!


Spre mine, el s-a îndreptat Și-atuncea, m-am înspăimântat. Jos, la pământ, eu am căzut, Dar el, atunci când m-a văzut, Îmi zise: „Fiu al omului, Iată, vremea sfârșitului Arată astă viziune. Ia seama, la ce îți voi spune!”


Ca fulgerul, el apărea, Cu haine albe ca de nea, Șezând pe piatra prăvălită.


Toți privitori-nmărmuriți, Se întrebau, nedumeriți: „Ce e aceasta? Cine știe? Învățături noi, vor să fie? Căci iată – toți am auzit – Ca un stăpân a poruncit, Iar duhu-acela, necurat, De al Său glas, a ascultat!”


Cu El, pe Petru, l-a luat – Ioan și Iacov, i-au urmat. Deodată, S-a simțit mâhnit, Căci întristarea L-a lovit Și-n Sine, S-a înspăimântat.


Și-n cimitir, ele-au pătruns, Văzură piatra folosită Drept ușă, că e prăvălită.


Norodul, când văzu că vine Iisus, fugi să I se-nchine.


Când Zaharia l-a zărit, Lângă altar, stând în picioare, Cuprins a fost, de-o spaimă mare,


Întâiul ucenic, și el, Pătrunse în mormântu-acel, Iar când, cu ochi-i, a văzut Tot ce-i acolo, a crezut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa