Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Marcu 14:3 - Biblia în versuri 2014

3 Iisus, la Simon locuia – Leprosul – în Betania. Era, la masă, așezat, Atunci când s-a apropiat Femeia, de scaunul Lui, Purtând pe vârful capului, Un vas de alabastru, plin Cu mir de nard, curat și fin. După ce vasul, ea l-a spart, Mirul acela, l-a turnat, Ungându-I capul lui Iisus.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 În timp ce El Se afla în Betania, șezând la masă în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul Lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Isus ajunsese în Betania și stătea la masă în casa lui Simon leprosul. Acolo a venit o femeie cu un vas de alabastru în care avea un ulei parfumat foarte scump, făcut din nard. Ea a desigilat vasul spărgându-i gura; și apoi a turnat conținutul lui pe capul lui Isus.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Fiind în Betánia în casa lui Símon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea [un vas] din alabastru cu mireasmă de nard curat, foarte scump, și, spărgând [vasul], i-a turnat pe cap.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Pe când era în Betania, Iisus a şezut la masă în casa lui Simon leprosul. Atunci a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul de alabastru, a vărsat mirul pe capul Lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.

Onani mutuwo Koperani




Marcu 14:3
11 Mawu Ofanana  

„Când împăratul stă la masă, În jurul său, în a lui casă, Își răspândește nardul meu A lui mireasmă, tot mereu.


În mare grabă, m-am sculat Și să-i deschid, am alergat. Smirnă, pe mâna mea era Și pe zăvor îmi picura.


Și în Betania-a plecat. Cu-ai Săi, acolo, a rămas – În noaptea ‘ceea – de au mas.


Doar doi, și el s-a străduit, Și-alți doi talanți a dobândit.


Au hotărât a face toate, Chiar după Paști, căci „nu se poate”, Și-au zis – „în al praznicului Timp, să-L luăm. Norodului, Trebuie să-i asigurăm Liniștea-n sărbători. Lăsăm Să treacă praznicul, și-apoi, Vom pune mâna pe El, noi!”


Plini de necaz, unii au spus: „Ce rost, risipa asta, are?


Maria fusese femeia Care, cu mir, la Domnul merse, Îi unse, iar apoi Îi șterse Picioarele, cu al ei păr. Omul bolnav – acel Lazăr – Fusese chiar fratele ei.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa