Marcu 14:2 - Biblia în versuri 2014

² Au hotărât a face toate, Chiar după Paști, căci „nu se poate”, Și-au zis – „în al praznicului Timp, să-L luăm. Norodului, Trebuie să-i asigurăm Liniștea-n sărbători. Lăsăm Să treacă praznicul, și-apoi, Vom pune mâna pe El, noi!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Totuși, în final au ajuns la următoarea concluzie: „Nu trebuie să Îl arestăm în timpul sărbătorii, pentru că riscăm să provocăm reacții imprevizibile din partea mulțimilor de oameni.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² căci spuneau: „Nu [în timpul] sărbătorii, ca să nu se răzvrătească poporul”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să fie tulburare în popor.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.”

Marcu 14:2 Mawu Ofanana

Proverbe 19:21

În gând, mult, omul plănuiește, Însă-mplinire dobândește Doar ceea ce Domnu-a găsit, Precum că este potrivit.

Proverbe 21:30

Pricepere, înțelepciune, Sfaturi – oricât ar fi de bune – ‘Geaba sunt date omului – N-ajută-n fața Domnului.

Plângerile 3:27

Bine îi este omului, Un jug să poarte-n tinerețe.

Matei 26:2

„Doar peste două zile, noi Vom ține Paștele. Apoi – Pentru că timpul s-a-mplinit – El, Fiul, fi-va răstignit.”

Matei 26:5

Au hotărât a face toate, Chiar după Paște. „Nu se poate” – Și-au zis – „acum, să-L arestăm, Căci trebuie ca să păstrăm Calmul, în timpul Paștelor, Spre liniștea noroadelor. Să treacă praznicul, și-apoi, Vom pune mâna, pe El, noi!”

Marcu 11:18

Aceste vorbe n-au plăcut Preoților cei mai de seamă, Și nici vorbirea, fără teamă, A lui Iisus, nu le-a priit; De-aceea, ei s-au sfătuit, Cu cărturarii, și-ncercau Să-L prindă, însă, se temeau De furia norodului, Vrăjit de-nvățătura Lui.

Marcu 11:32

Acum, cu toții am văzut Că gloata l-a crezut proroc, Pe-acel Ioan. Deci, nu e loc Să spunem, că botezul lui Vine din partea omului.

Marcu 14:1

Doar două zile mai erau, Și sărbătorile urmau: Întâi, praznicul Paștelor, Apoi cel al Azimilor. În acest timp, preoții mari, Precum și ai lor cărturari, Prin vicleșug, se străduiau Să-L prindă pe Iisus. Voiau Să-I afle un motiv – oricare – Să poată-apoi, să Îl omoare.

Marcu 14:3

Iisus, la Simon locuia – Leprosul – în Betania. Era, la masă, așezat, Atunci când s-a apropiat Femeia, de scaunul Lui, Purtând pe vârful capului, Un vas de alabastru, plin Cu mir de nard, curat și fin. După ce vasul, ea l-a spart, Mirul acela, l-a turnat, Ungându-I capul lui Iisus.

Luca 20:6

Acum, cu toții am văzut, Că lumea l-a crezut proroc, Pe-acel Ioan. Deci, nu e loc, Să spunem, că botezul lui, Vine din partea omului, Pentru că gloata asta toată, Cu pietre, are să ne bată, Până pierim.” Ei au găsit,

Luca 22:1

Când praznicul Azimilor – Numit și cel al Paștelor –

Ioan 12:19

Văzând acestea, între ei, Vorbiră câțiva Farisei. „N-aveți câștig, de nici un fel, Căci lumea merge după El.”

Ioan 7:40

Mulți, din norod, L-au auzit Și-au zis: „Acesta, negreșit, Este proroc.” Alții ziceau: