Marcu 13:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Un neam va fi împotriva Altui, și ridicase-va – Să lupte – o împărăție, În contra altei. Au să fie Cutremure pe-alocurea, Va bântui și foametea; Și tulburări, pe-acest pământ, Atunci, vor fi. Dar ele sânt Începerea durerilor.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Căci o națiune se va ridica împotriva altei națiuni, și o împărăție împotriva altei împărății. Vor fi cutremure, în diverse locuri, și vor fi tulburări și foamete. Acestea vor fi începutul durerilor nașterii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ O națiune va lupta contra alteia și un regat va fi în conflict cu altul; în anumite zone vor fi cutremure de pământ, iar în altele va fi foamete și instabilitate. Aceste lucruri vor reprezenta doar începutul durerilor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Se va ridica un neam împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. Vor fi cutremure în diferite locuri; va fi foamete. Acestea sunt începutul durerilor.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁸ Fiindcă se va ridica un neam asupra altui neam şi o împărăţie asupra alteia; vor fi cutremure pe alocuri, va fi foamete. Acestea sunt începutul durerilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție, împotriva altei împărății; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete și tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.

Marcu 13:8 Mawu Ofanana

2 Cronici 15:6

Un neam, cu alt neam, se bătea; Cetățile de-asemenea, Purtau războaie între ele, Pentru că-n vremurile-acele, Cu multe tulburări, mereu, Le strâmtorase Dumnezeu.

Psalmi 48:6

I-a apucat un tremur mare, Ca și durerile pe care Doar o femeie le simțește, În clipa-n care zămislește.

Isaia 19:2

„Pe Egipteni am să-i adun, Îi înarmez și-apoi îi pun Ca să se bată între ei. În acel timp, oameni-acei Se vor lupta frate cu frate, Și-apoi cetate cu cetate. Prietenul o să se bată Cu-al său prieten de îndată, Pentru că o împărăție, În contra altei o să fie.

Isaia 29:6

De la Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Cruntă pedeapsă o să vie, Cu tunete, cu vijelie, Cu pocnete asurzitoare, Cu flăcări mari, mistuitoare Și cu furtună și cu vânt Și cu cutremur de pământ.

Isaia 37:3

Când l-au găsit, au cuvântat: „Venim să-ți înmânăm solia De la-mpăratul Ezechia. Ascultă dar, ceea ce-a zis, Atuncea când el ne-a trimis: „Aceasta e o zi amară: E de necaz și de ocară. Zi de pedeapsă se arată Și gata e să se abată Peste-al Iudeilor popor. Din pântecele mamelor, Copiii stau să se ivească, Dar nu-i putere să se nască.

Ieremia 13:21

Ce ai să zici, când se vor ține A fi mai mari, puși, peste tine, Străini pe cari obișnuiai Ca drept prieteni să îi ai? N-au să te ia dureri pe care Doar ceasul nașterii le are?

Ieremia 22:23

Chiar de-n Liban tu locuiești Și cuib în cedri-ți rostuiești, Vei geme de-o durere mare Cum ceasul nașterii doar are.”

Ieremia 25:32

Așa le spune, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor: „Iată că o nenorocire Se va abate peste fire Și va lovi, necruțător – Atunci – popor după popor. Iată că o furtună mare, Din margini de pământ, apare.

Ieremia 4:31

Căci Eu aud țipătul care Doar chinul facerii îl are. E țipătul cel de durere, Pe care nașterea îl cere. Cea cari dă glas țipătului, Este fiica Sionului. Ale ei brațe, tremurând, Se-ntind când zice suspinând: „Nenorocită sunt și mor De mâna ucigașilor!”

Ieremia 49:24

Iată, Damascul e topit: Se-ntoarce, fuge încolțit De groaza care-l urmărește. Neliniștea îl bântuiește, Asemenea unei femei În ceasul chinurilor ei, Când prinsă-i de dureri pe care Doar vremea facerii le are.”

Ieremia 50:43

Cel care e încoronat În Babilon drept împărat, Aude vestea, se-ngrozește, Vlaga din brațe-l părăsește Și-l doare spaima ce îl paște, Ca pe-o femeie care naște…

Ieremia 6:24

„La vuietul venirii lor, Scade tăria brațelor Și-o groază mare-apoi ne paște, Ca pe femeia care naște.”

Hagai 2:22

Iar scaunele de domnie Înlăturate au să fie. Îi nimicesc pe cei aflați, Peste popoare, împărați. Răstorn carele de război Cu cei ce urcă-n ele-apoi. Caii și călăreții lor, Pe fețele câmpiilor, Am să-i trântesc. Ei vor cădea Și-i va ucide sabia, Căci se vor bate între ei, Pierind toți călăreți-acei.

Zaharia 14:13

În acea zi – fără-ndoială – Va arunca învălmășeală Domnul, în rândul tuturor Popoarelor neamurilor, Încât oștirile lor toate, Doar între ele se vor bate.

Matei 24:8

Dar toate-aceste lucruri sânt, Începerea durerilor.

Marcu 13:7

Când, de războaie, auziți, Când vești de lupte doar, găsiți, Pe buzele oamenilor, Nu vă speriați de vorba lor; Căci lucrurile auzite – Toate – vor trebui-mplinite. Să nu vă temeți, nicidecum – Sfârșitul nu va fi acum.

Marcu 13:9

În mâinile oamenilor, Voi veți ajunge. Să luați, Seama, la voi și să vegheați, Căci veți fi duși în judecată, Și-n sinagogi au să vă bată. Duși fi-veți, fără nici o vină – Ci numai din a Mea pricină – În fața dregătorilor Și chiar a împăraților, Să le slujiți de mărturie.

Fapte 11:28

Oameni avură, printre ei, Pe un proroc, Agab, numit. Prin Duh, acesta a vestit Că lumea fi-va bântuită, Curând, de-o foamete cumplită. Când lucru-acesta s-a-ntâmplat, Claudiu fost-a împărat.

1 Tesaloniceni 5:3

Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.

Revelația 6:4

Un roșu cal s-a arătat, Iar celui ce l-a-ncălecat, Mare putere i-a fost dată, Încât să ieie, de îndată, Pacea aflată pe pământ, Ca oamenii ce-n lume sânt, Să se înjunghie, mereu, Unii pe alții. Apoi, eu Văzut-am cum că s-a adus O sabie, care s-a pus În mâna călărețului – Mare era sabia lui.