41 În fața visteriei, sta Iisus, cu-ai Săi, și se uita, Cum cei ce-n Templu pătrundeau, În visterie, bani puneau. Cei mai mulți bani au fost lăsați De cei care erau bogați.
41 Isus stătea jos, în fața cutiei unde se colectau fondurile Templului și privea pe cei care introduceau bani în ea. Mulți dintre cei bogați donau sume mari de bani.
Când date-au fost aste porunci, O ladă mare-a fost adusă, De Iehoiada, și-apoi pusă, Lângă altar – la dreapta lui – Pe drumul Casei Domnului. O gaură-n capac avea Lada, spre a se pune-n ea, Argintul strâns de la popor, Argintul dat preoților. Toți preoții care păzeau Al casei prag – în ea – puneau Argintul Casei Domnului.
Strângând argintul risipit, Preoți-au zis: „Îngăduit Nu e – argintul ce se strânge, Pentru că este preț de sânge – În visteria Templului, Să-l așezăm.” Cu prețul lui –
Aste cuvinte-atunci, Iisus, În Templu când era, le-a spus – Când împărțea norodului, Cu drag, învățătura Lui. Ședea chiar lângă vistierie, Dar nimeni n-a-ndrăznit să vie, Să-L prindă – cum s-ar fi dorit – Căci ceasul Său n-a fost sosit.