Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Marcu 12:2 - Biblia în versuri 2014

2 Însă, la vremea rodului, Trimise-un rob, să i se dea, Partea ce i se cuvenea, Din roade; dar, când l-au văzut,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei din roadele viei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Când trebuia să fie adunați strugurii copți, a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei fructele viei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să primească de la viticultori din roadele viei.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 Când a venit vremea roadelor, a trimis la lucrători un rob, ca să ia de la ei din roadele viei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei.

Onani mutuwo Koperani




Marcu 12:2
18 Mawu Ofanana  

Domnu, mereu, a tot trimis Proroci și văzători și-a zis: „Vă-ntoarceți din căile rele, Ca să urmați legile Mele. Păziți ceea ce-am poruncit Și ceea ce am rânduit. Să țineți legea ce-a fost dată Părinților voștri, odată, Prin robii Mei – prorocii – care V-au fost trimiși fără-ncetare”. Domnul i-a înștiințat, astfel, Pe Iuda și pe Israel.


Domnul, atunci, i-a înștiințat – Căci tot mereu vestea le-a dat – Prin cei pe care-i trimetea, Că El, să cruțe, se gândea, Pe oamenii cari ai Lui sânt, Precum și locul Său cel sfânt.


Poruncile ce nu le-ai dat Tu, prin proroci, noi le-am călcat. Tu le-ai vorbit în acest fel Copiilor lui Israel: „Țara în care-o să intrați – În stăpânire s-o luați – Este o țară minunată, Însă ea este întinată De făr’delegi și urâciuni, Necurății și spurcăciuni Pe care-acum le săvârșesc Popoarele ce-o locuiesc.


El are asemănare Cu un pom ce-a fost sădit Lângă un izvor – pom care Își dă rodul pârguit Chiar la vremea potrivită; Veșnic este înverzit. Orice muncă isprăvită Fi-va, căci, la bun sfârșit, Duce totul. Cei răi, însă,


Proroci și slujitori v-am dat. Prin cei pe cari vi i-am trimis, Întotdeauna Eu v-am zis: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău pe cari îl are! Faptele vi le îndreptați! Idoli străini nu căutați! Nu căutați alți dumnezei Și nu vă închinați la ei! În felu-acesta, veți putea, Mereu, în țară-a rămânea, Pentru că ea fusese dată Pentru ai voști’ părinți, odată!” Dar voi v-ați încăpățânat Și ascultare nu Mi-ați dat!


Într-una am trimis apoi, Pe toți prorocii Mei, la voi, Să vă învețe să fiți buni, Zicând: „Nu faceți urâciuni, Căci urâciunile acele, Urâte îi sunt Feței Mele!”


„Vai, mie! Parcă sunt aflat La strâns de poame și-adunat Bobițele strugurilor, După culesul viilor! Nici un chiorchine, via n-are! Nu-i o smochină, de mâncare, Așa precum sperasem eu, Cum ar fi vrut sufletul meu!


Dar nu știți, oare, ce cuvinte Vestit-a Domnul, mai ‘nainte, Prin cei care v-au prorocit Când încă era locuit Ierusalimul și avea Încă, asupră-i, liniștea Ce se-ntinsese împrejur – Peste cetățile din jur – Și locuită era toată Câmpia-n miazăzi aflată?”


Însă, la vremea rodului, Trimise robi, să i se dea Partea ce i se cuvenea, Din roade. Dar, robii trimiși


Când lumea, iar, s-a adunat, Iisus, cuvântul, a luat Și-a zis: „Vă spun o pildă dar: A fost un vrednic gospodar, Care, o vie, a sădit. După ce locu-a-mprejmuit, Un teasc, în mijloc, a săpat Și-apoi, un turn a ridicat. Sfârșind munca, iar acea vie, Dorind, lucrată ca să fie, Unor vieri a arendat-o Și, liniștit, el a luat-o Spre altă țară-n treaba lui;


Pe rob, vierii l-au bătut. Din vie-apoi, l-au alungat Fără ca partea să-i fi dat.


N-a cunoscut ce voie are Stăpânul, iar, în ce-a făcut, E vrednic de a fi bătut, Puține lovituri, primește, Neștiutor căci se vădește. Celui ce mult îi este dat, De multe fi-va întrebat; Cui i se-ncredințează mult, I se va cere și mai mult.”


Însă, la vremea roadelor, El a trimis, vierilor, Pe robul său, să i se dea Partea, ce i se cuvenea, Din rodul viei. A pornit Robul, cum i s-a poruncit, Dar când vierii l-au văzut, Au tăbărât de l-au bătut Și îl trimiseră, apoi, Cu mâna goală, înapoi.


„Dacă, părinților, mereu, În vremea veche, Dumnezeu, Prin oameni care-au prorocit, În multe feluri le-a vorbit Și-n multe chipuri totodată,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa