Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Marcu 11:32 - Biblia în versuri 2014

32 Acum, cu toții am văzut Că gloata l-a crezut proroc, Pe-acel Ioan. Deci, nu e loc Să spunem, că botezul lui Vine din partea omului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

32 Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 iar dacă vom răspunde «Provine din imaginația omului», …” (Se temeau de mulțimile de oameni care considerau că Ioan a fost un profet autentic.)

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 Iar dacă spunem: «De la oameni»?” – le era frică de mulțime, căci toți considerau că Ioan era într-adevăr un profet.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

32 Iar dacă vom spune: De la oameni! ne temem de popor.” Fiindcă toţi îl socoteau pe Ioan că este profet.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 Și dacă vom răspunde: ‘De la oameni…’”, se temeau de norod, căci toți socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc.

Onani mutuwo Koperani




Marcu 11:32
15 Mawu Ofanana  

Atunci, de ce-ați ieșit? Ce vreți? Oare-un proroc vreți să vedeți? Așa e. Cel din acest loc, Mai mult e decât un proroc!


Irod, de-aceea, să-l omoare, Ar fi dorit, dar se temea De-ntreg norodul ce credea Cum că Ioan e proroc mare.


Atunci, gând rău I-au pus și-u vrut Să-L prindă, însă s-au temut De furia noroadelor Care-L credeau Proroc al lor.


Ei, între ei, au șușotit: „Dacă, „din cer”, Îi vom răspunde, Va zice: „De-ați știut de unde E el, de ce nu l-ați crezut?”


Mai bine – ca să nu greșim – Îi vom răspunde că „nu știm!” „Nu știți? Atunci, la rândul Meu” – Zise Iisus – „nu spun nici Eu, Cu ce putere am făcut Toate pe câte le-ați văzut!”


Când cărturari-au auzit Aceste vorbe, au voit Să pună mâna pe Iisus; Dar L-au lăsat și-apoi, s-au dus, Înspăimântați, căci se temeau, De gloatele ce-L însoțeau.


Căci împăratul se temea, De el, fiindcă l-a găsit A fi un om neprihănit Și sfânt. Când vorba-i asculta, În cumpănă, pe gânduri, sta, Și încerca să-l ocrotească, Neștiind ce să hotărască.


Auzind, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari, Voiră – chiar în ceasu-acel – Să pună mâinile, pe El, Dar, de mulțime, se temeau. Ei, foarte bine, pricepeau Că-n pilda ce tocmai s-a spus, La ei, s-a referit Iisus.


Se-apropia, preoții mari, Precum și ai lor cărturari, Cătau un mijloc – oarecare – Ca pe Iisus, să Îl omoare; Pe față, nu Îl atacau, Căci, de noroade, se temeau.


Atunci, la El, mulți au venit, Zicând: „Ioan nu a făcut Vreun semn, noi, însă, am văzut Că tot ceea ce el ne-a spus, E-adevărat, despre Iisus.”


Când căpitanul Templului Auzi spusa omului, Luă aprozii și s-a dus, De pe apostoli, i-a adus, Dar nu cu sila, căci erau Înspăimântați și se temeau De gloatele furioase, care Puteau, cu pietre, să-i omoare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa