Marcu 10:22 - Biblia în versuri 2014

²² Când tânărul a auzit, Aceste vorbe, a-mpietrit Și tare s-a mai întristat, Căci el era foarte bogat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Dezamăgit și profund afectat de acest răspuns, omul care venise la Isus a plecat total întristat, pentru că era proprietarul multor averi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut, pentru că avea multe bogății.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²² El însă, s-a întristat auzind aceste cuvinte şi a plecat mâhnit, căci avea multe averi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuții.

Marcu 10:22 Mawu Ofanana

Езекиел 33:31

Și iată că ei vin, grămadă, Voind, în față, ca să șeadă, S-asculte ceea ce vorbești. Dar vorbele ce le rostești, Ei nu vor să le împlinească. Doar dulce, știu ca să vorbească, În timp ce inimile lor Se lasă pradă poftelor.

Matei 13:22

Bobul din spini e potrivit Cu omul care-a auzit Cuvântul, însă n-a luat Seama, lăsându-L înecat În visele averii lui Și-a-ngrijorării veacului.

Matei 19:22

Când tânărul a auzit Aceste vorbe, a-mpietrit Și tare s-a mai întristat, Căci el era foarte bogat.

Matei 27:3

Iuda – cel care L-a vândut – Când, că la moarte, a văzut Că, pe Iisus, L-au osândit, Speriat, amarnic s-a căit, Grăbindu-se să dea, apoi, Arginții – cei treizeci – ‘napoi, Acelora ce l-au plătit.

Marcu 10:21

Iisus a mai adăugat, După ce, țintă, l-a privit: „De-un lucru doar, mai ești lipsit. Du-te și vinde tot ce ai, Și-apoi, la cei săraci, să dai. Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile. Atât îți cer! De n-ai nimic a te mai ține, Ia-ți crucea, și hai după Mine!”

Marcu 10:23

Iisus a zis, către ai Lui: „Greu îi va fi bogatului, La Domnul, în Împărăție S-ajungă, ca intrat să fie.”

Marcu 6:20

Căci împăratul se temea, De el, fiindcă l-a găsit A fi un om neprihănit Și sfânt. Când vorba-i asculta, În cumpănă, pe gânduri, sta, Și încerca să-l ocrotească, Neștiind ce să hotărască.

Marcu 6:26

Irod, la vorba-i, s-a supus, Deși, amarnic, s-a-ntristat. Din pricină că a jurat, Iar cei ce la ospăț erau, Cu nerăbdare așteptau S-audă hotărârea lui, El n-a zis nu. Ostașului,

Luca 12:15

Apoi, celor prezenți, le-a spus: „Feriți-vă de lăcomie! Voiesc, acum, ca toți să știe, Că nu stă viața omului, În plinul avuției lui.”

Luca 18:23

Omul, de cum a auzit Aceste vorbe, a-mpietrit Și tare s-a mai întristat, Căci el era foarte bogat.

2 Corinteni 7:10

Că dacă este întristare După cum Dumnezeu voiește, Aceasta-ndată se vădește Că v-a aduce pocăință, Cari va-ndrepta, orice ființă, Spre mântuire și, de care, Nimeni, ca să se plângă, n-are. Tristețea lumii, înspre moarte – În schimb – are ca să vă poarte.

Efeseni 5:5

Știți bine că nici un curvar, Nici omul care e stricat, Sau cel care este mânat De lăcomia lui cea mare, Nici cine-aduce închinare La idoli, nu poate să fie Moștenitor, la-mpărăție, Alăturea de Dumnezeu Și de Iisus Hristos, mereu.

2 Timotei 4:10

Pentru că Dima m-a lăsat; E în Tesalonic plecat, Căci a iubit lumea de-acum Și, singur, am rămas, pe drum. Crescens e în Galatia, Iar Tit e în Dalmația.