Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Marcu 1:22 - Biblia în versuri 2014

22 Toți oamenii uimiți erau, De-nvățătura ce-o primeau, De la Iisus, pentru că El Îi învăța ca și Acel Care stăpân e pe putere. Cu toții fost-au de părere, Că nici un cărturar vreodat’, Asemeni Lui, n-a cuvântat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Ei erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța ca Unul Care are autoritate, nu cum îi învățau cărturarii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Ei erau surprinși de învățătura Lui, pentru că nu vorbea ca ceilalți rabini, ci o făcea cu autoritate.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Și erau uimiți de învățătura lui, pentru că el îi învăța ca unul care are autoritate, și nu în felul cărturarilor.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

22 Ei erau uimiţi peste măsură de învăţăturile Lui, pentru că El îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Oamenii erau uimiți de învățătura Lui, căci îi învăța ca unul care are putere, nu cum îi învățau cărturarii.

Onani mutuwo Koperani




Marcu 1:22
14 Mawu Ofanana  

Cuvântul Meu nu-i ca un foc, Ca un ciocan care – pe loc – Sfărâmă stânca cea mai tare?


Și-acasă, S-a înapoiat. În sinagogi, El a intrat, Să-mpartă-nvățătura Lui, Cu dragoste, norodului. Acei care Îl ascultau, Nedumeriți, se întrebau: „De unde-i astă-nțelepciune, În toate câte ni le spune? Și-apoi, minunile aceste… În ce fel, El le săvârșește?


În sinagogă, se găsea Un om cari, un duh rău, avea. Omul, de acel duh mânat, Către Iisus, înspăimântat, Strigă – căci duhul știa bine


Toți s-au mirat, ce-nțelepciune, Putea, Acel băiat s-adune.


Pentru că o să căpătați O gură și-o înțelepciune, În contra căror, a se pune, Dușmanii voști’ nu vor putea.


Uimiți erau, peste măsură, De marea Lui învățătură, Toți cei ce-n Templu, se găseau Și vorbele Îi ascultau.


Pe Acel om?!” Aprozi-au spus: „Pe nimeni n-am mai auzit, Vreodat’, ca El, să fi vorbit. Astfel de om, n-am mai văzut.”


Dar truda lor era în van, Căci nu puteau ei a se pune, Cu-a lui Ștefan înțelepciune, Cu Duhul care-l însoțea Întotdeauna, când vorbea.


Noi lepădat-am, fiecare, Acele meșteșuguri care Sunt rușinoase – negreșit – Și cari, ascunse, s-au vădit; Cu vicleșug, noi nu umblăm, Căci nu voim ca să stricăm, Cumva, Acel Cuvânt, pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Ci doar, prin adevăr, apoi, Vrednici ajuns-am a fi noi, Ca să putem, primiți, să fim, De orice cuget, când vorbim – În orice loc și orișicui – Șezând în fața Domnului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa