Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 9:55 - Biblia în versuri 2014

55 Iisus S-a-ntors și i-a certat: „Nu știți ce duh va insuflat!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

55 Însă Isus, întorcându-Se, i-a mustrat și a zis: ‒ Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

55 Isus S-a întors spre ei și le-a făcut reproșuri, [zicându-le: „Nu știți ce fel de spirit vă inspiră!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrat.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

55 Dar Iisus, întorcându-se, i-a mustrat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

55 Isus S-a întors spre ei, i-a certat și le-a zis: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!

Onani mutuwo Koperani




Luca 9:55
24 Mawu Ofanana  

David, spre slujitorul lui, Se-ntoarse și îi zise-apoi: „Dar ce am, oare, eu cu voi, Fii ai Țeruiei? De ce-mi stați, Azi, împotrivă-mi adunați? Trebuie-n Israel, cumva, Să moară, astăzi, cineva? Neștiutor mă dovedesc, Încât nu știu să-mpărățesc, Acuma, peste Israel?”


Iov a privit-o încruntat: „Femeie! Nu ți-e mintea bună! Iată, vorbești ca o nebună! Cum binele, noi îl primim Din mâna Domnului, nu știm Și răul să-l primim, la fel?! Deci cum să-L blestem eu, pe El?!” Iov, astfel, n-a păcătuit În tot ceea ce a vorbit.


Vorbele tale, îndreptate Spre cine sunt și, de se poate, Al cui e duhul ce vorbește Prin tine și te stăpânește?


Simt, scârbă, cum mi s-a făcut De-a mea ființă și voiesc Îndată, să mă pocăiesc În sac, cenușă și țărână Căci mi-am văzut întreaga vină.”


Nu îl mustra pe omul care Batjocorește, căci el are Să te urască. Mai deștept Este să-l cerți pe înțelept Și ai să fii, de el, iubit:


„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”


Iisus a zis: „Napoia Mea, Satano! Căci a ta vorbire, O piatră-Mi e, de poticnire. Aceste gânduri, îți spun Eu, Că nu vin de la Dumnezeu, Ci sunt de-ale oamenilor.”


Petru a spus: „Chiar când aceia, Cari sunt aflați cu noi, aici” – Și-a arătat spre ucenici – „Se-mpiedică, n-am să-Ți găsesc Motive, să mă poticnesc!”


„Vegheați! Rugați-vă și voi!” – Le spuse – „Ca să nu cădeți În vreo ispită, căci vedeți Că duhu-i plin de râvnă, iar Carnea-i neputincioasă dar.”


Un ucenic a încercat Să-I sară-n ajutor. Grăbit, A scos sabia și-a lovit Pe-un om, chiar lângă el aflat. Astfel, urechea i-a tăiat, Unui rob al preotului.


Văzând, doi ucenici ai Săi – Ioan și Iacov – cât de răi Sunt oamenii acelui loc, Au zis: „Doamne, nu vrei, ca foc, Să poruncim să se pogoare, Din ceruri, și să îi omoare, Așa cum s-a-ntâmplat să fie Și-atunci, în vremea lui Ilie?”


Nu pierderea sufletului, Dorește Fiul omului. El vrea, o cale, să gătească, Prin care, să îl mântuiască.”


Referitor la păcat, iată: Nu crede-n Mine, nicidecum.


Aceiași gură, în ea are Blestem și binecuvântare! Dar eu vă spun, ca să se știe: Nu trebuie, așa, să fie!


Răul, să nu îl răsplătiți Cu rău; de-asemenea, vreau iară, Să nu răspundeți cu ocară Celor care, ocări, rostesc, Ci dimpotrivă, eu doresc Ca voi să binecuvântați, Căci la aceasta-ați fost chemați: Să moșteniți – vă e chemarea – Cu toții, binecuvântarea.


Eu mustru și îi pedepsesc, Pe cei pe care îi iubesc. De râvnă, plin să te vădești De-acum, și să te pocăiești!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa