David, apoi – îngândurat – I-a zis, lui Gad: „Sunt strâmtorat! Și mie și poporului, Mai bine-n mâna Domnului O să ne fie – de cădem – Căci îndurări, la El avem; Și știu că o să fim iertați, Căci iarăși fi-vom ridicați. Știu că-ndurarea Lui, cea mare, E veșnică, fără hotare. Mai bine-n mâna Domnului, Decât în mâna omului!”
De-atunci, Iisus a început Ca să le facă cunoscut Ce va urma. Le-a spus că El Va părăsi locul acel, Că la Ierusalim pleca-va, Că își va pierde toată slava – Din pricina bătrânilor, Precum și a preoților Cei mai de seamă. Le-a mai spus Că-n temniță, El va fi dus, Iar după ce-o fi pătimit, Are să fie răstignit. Trei zile va urma să stea Mort, iar apoi, va învia.
De-atunci, Iisus a început Ca să le facă cunoscut, Care e viitorul Lui: Le-a spus că Fiul omului, Mult are ca să pătimească Și că au să-L tăgăduiască Bătrânii, preoții cei mari – Cu toți vestiții cărturari – Și omorât are să fie, Dar, în trei zile, o să-nvie.
Pe ucenici, El i-a-nvățat, Spunând că „Fiul omului, Deposedat de slava Lui, Va fi ca orice muritor, În mâinile oamenilor, Ucis urmând El ca să fie Și-a treia zi, apoi, să-nvie.”
Aceia care auzeau Aceste lucruri, se-ntrebau: „Ce va urma, oare, să fie, Pruncul acesta? Cine știe…” De-atunci, mâna lui Dumnezeu A fost, cu-acel copil, mereu.
Iisus, și cu cei doisprezece, Se pregătiră ca să plece, Din acel loc. „Noi ne suim, Acuma, la Ierusalim” – Zise Iisus. „Tot ce s-a scris – Ceea ce prin proroci s-a zis – Când, despre Fiul omului Vorbiră – de venirea Lui – Curând, are să se-mplinească.
Apoi, El, ucenicilor, Le-a zis: „Iată ce vă spuneam, Pe când – cu voi – Eu mai eram: Căci ceea ce prin Psalmi s-a scris, Ceea ce-n Lege, Moise-a zis, Tot ce proroci-au prorocit De Mine, trebuie-mplinit.”
A început și le-a vorbit, Apoi, de viitorul Lui. Le-a spus că Fiul omului Va avea mult de pătimit, Că El va fi tăgăduit De cei bătrâni, de cărturari, Precum și de preoții mari, Că omorât are să fie, Dar, în trei zile, va să-nvie.
V-am spus tot, ca atunci, când vine Ceasul, ca să se împlinească, Acestea să vă amintească, De toate câte v-am vorbit. Totul nu v-am destăinuit, De la-nceput, pentru că Eu Eram, atunci, cu voi, mereu.”
„Nici o putere, n-ai avea” – I-a zis Iisus – „asupra Mea, Dacă ea nu ți-ar fi fost dată, De sus, de către al Meu Tată. Cel care-n mâna ta M-a dat, A săvârșit un greu păcat!”
Omul Acesta a fost dat, Pe-a voastră mână – țineți minte? – Cum hotărât-a, din ‘nainte, A Domnului știință. Voi, Grabnic, L-ați răstignit apoi, Și L-ați ucis – cum bine știți! – Prin mâna celor dovediți A fi fără de lege. Dar,
„Cu-atât mai mult – zic eu apoi – Că trebuie-a ne ține noi, De-aceste lucruri – negreșit – Pe care-acum, le-am auzit, Să nu ajungem – iubiți frați – De ele-a fi îndepărtați.