Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 8:6 - Biblia în versuri 2014

6 Unele boabe au căzut Pe-un loc stâncos și n-au avut Apă. Ele au încolțit, Dar soarele le-a pârjolit, Pe boltă, când s-a înălțat, Și-astfel, îndată, s-au uscat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Alta a căzut pe stâncă și, cum a încolțit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 O altă parte a semințelor a căzut pe un teren pietros. Au răsărit în scurt timp, dar apoi s-au uscat, pentru că nu au găsit (suficientă) umezeală.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 O altă [parte] a căzut pe piatră și după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Alta a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 O altă parte a căzut pe stâncă și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.

Onani mutuwo Koperani




Luca 8:6
14 Mawu Ofanana  

„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”


Pun altă inimă în voi Și un duh nou vă dau apoi. Iau inimile dovedite A fi din piatră întocmite Și-n locul lor așez apoi, Inimi de carne, inimi noi,


O inimă nouă, apoi, Și un duh nou așez în voi. Scot inima din piatră care În trup o poartă fiecare Și-o inimă de carne – iată – În locul ei vă va fi dată.


Caii pot să alerge încă, Dacă se află pe o stâncă? Cu plug și boi, poate – cumva – Marea, s-o are cineva? Atunci, din judecată, voi De ce-ați făcut otravă-apoi, Iar roadele care se țin Doar de dreptate, în pelin?


Acea sămânță, dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit, Însă, prea mult, nu L-a ținut, Căci, rădăcini, nu a avut. Puțin, numai, L-a găzduit, Dar când ispita a venit, Îndată, el L-a și pierdut, Căci, în ispită, a căzut.


O pildă: „Un semănător, Să-și semene, al său ogor, Ieșit-a și, de semănat, Cu mare zor, s-a apucat. Sămânță aruncând grăbit, Câteva boabe-au nimerit Chiar lângă drum. Le-au observat Păsări, și-ndată, le-au mâncat.


Alte semințe au căzut În spini. Aceștia au crescut, Iar grâul ce s-a înălțat Acolo, fost-a înecat.


Cât timp se spune, pentru noi, „Dacă al Său glas, astăzi, voi Aveți ca să îl auziți În inimi, să nu vă-mpietriți, La fel ca-n ziua răzvrătirii, La fel ca-n ziua ispitirii.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa