Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 8:52 - Biblia în versuri 2014

52 Apoi, norodului, Iisus, Aste cuvinte, i le-a spus: „Să nu mai plângeți, în zadar! Fata nu-i moartă: doarme doar.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

52 Toți plângeau și o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu mai plângeți, pentru că ea n-a murit, ci doarme!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

52 Toți plângeau și o jeleau. Atunci Isus a zis: „Nu (mai) plângeți! Fetița nu a murit, ci doarme!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

52 Toți plângeau și își băteau [pieptul] pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeți, fiindcă nu a murit, ci doarme!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

52 Toţi plângeau şi o jeleau, dar El le-a spus: „Nu plângeţi fiindcă nu a murit, ci doarme.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

52 Toți plângeau și o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeți; fetița n-a murit, ci doarme.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 8:52
14 Mawu Ofanana  

Când o chemă la El, Cel Sfânt, La Chiriat-Arba ședea – Cari și Hebron se mai numea – În țara Canaanului. La căpătâiul soaței lui, Veni Avram să se jelească, Să plângă, să se necăjească.


Când împăratu-a auzit, De-un tremur fost-a zguduit. Tăcut, apoi s-a-ndepărtat Și în odaie a urcat. Odaia-n care el s-a dus Era de-asupra porții, sus. Tristețe multă l-a umplut Și-apoi să plângă a-nceput. Urcând pe scări, zicea mereu: „Oh, Absalom! Oh, fiul meu! Mai bine eu aș fi murit, Numai ca tu să fi trăit! Oh, Absalom! Oh, fiul meu! De ce, oare, n-am murit eu?”


Domnul. Atuncea, slava Lui Era asemeni focului; Era un foc mistuitor – În fața-ntregului popor – Pe vârful muntelui aflat.


Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.


„Frumos, din fluier, v-am cântat: Degeaba, că voi n-ați jucat! De jale v-am cântat apoi, Dar tot degeaba: n-ați plâns voi.”


În urma lui Iisus, pășea O gloată mare, ce plângea – Mergeau, mulți, tânguindu-se, Cu pumni-n piept, bătându-se. Erau, cu oamenii acei – Acolo – și multe femei, Care boceau, necontenit.


Întreg norodul adunat, Când aste lucruri a văzut, În piept, cu pumnii, s-a bătut.


La casele fruntașului, Ajunseră. În jurul Lui, Iisus, pe Petru, l-a chemat, Ioan și Iacov. I-au urmat Părinții fetei. Toți plângeau; Pe mica moartă, o jeleau.


Lumea prezentă își bătea Joc, de-a Lui vorbă, căci știa Cum că fetița a murit ‘Nainte de-a fi El, sosit.


Ascultând știrile, a spus: „Spre moarte, nu-i boala, zic Eu; Spre slavă-I e, lui Dumnezeu, Ca astfel, Fiul Său iubit – Prin ea – să fie proslăvit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa