Luca 8:47 - Biblia în versuri 2014

⁴⁷ Văzându-se fără scăpare, Femeia I s-a-nfățișat; Speriată, I s-a închinat Și-n urmă, ea a povestit, Cât de mult timp, a suferit, Din ce pricină a întins Mâna și, haina, I-a atins, Și cum simțit-a, imediat, Că boala i s-a vindecat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴⁷ Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând și a căzut înaintea Lui. Apoi a istorisit înaintea întregii mulțimi din ce cauză s-a atins de El și cum fusese vindecată deodată.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁷ Când a constatat că este descoperită, acea femeie a venit tremurând; și aruncându-se jos înaintea Lui, a spus în auzul tuturor de ce se atinsese de El și cum fusese vindecată instantaneu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁷ Atunci femeia, văzând că nu poate rămâne ascunsă, a venit tremurând și aruncându-se înaintea lui, a povestit în fața întregului popor din ce cauză l-a atins și cum a fost vindecată imediat.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴⁷ Când a văzut femeia că nu a trecut neobservată, a venit tremurând şi s-a aruncat la picioarele Lui, istorisind tuturor din ce cauză L-a atins şi cum s-a vindecat îndată.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁷ Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, și a spus în fața întregului norod din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată numaidecât.

Luca 8:47 Mawu Ofanana

Psalmi 2:11

Cu frică, Domnului, slujiți, Și tremurând vă bucurați!

Psalmi 38:9

Doamne, dorința ce-o am eu, În fața Ta este mereu. Suspinul meu s-a ridicat Și înaintea Ta a stat, Căci pân’ la Tine a pătruns Și-astfel, nimic nu-Ți e ascuns.

Psalmi 66:16

Veniți toți cei care, mereu, Teamă aveți de Dumnezeu, Căci vă voi face cunoscut Ceea ce Domnul a făcut Pentru-al meu suflet. Am strigat

Isaia 66:2

Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.

Osea 13:1

„Atunci când Efraim vorbea, Groază în Israel stârnea. Însă cum a păcătuit Cu Bal, îndată a murit.

Osea 5:3

Îl știu pe Efraim. La fel, Nu Mi-e ascuns nici Israel. Tu, Efraime, negreșit, Prea bine știu că ai curvit, Iar Israelul s-a spurcat.

Habacuc 3:16

Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?

Matei 28:8

Femeile-au plecat, zorite – De câte-au văzut, năucite, Voioase-n sufletele lor – Să ducă ucenicilor – Așa cum îngerul le-a spus – Vestea-nvierii lui Iisus.

Marcu 5:33

Aceasta, foarte-nfricoșată, Venit-a-n fața lui Iisus, I s-a-nchinat și-apoi a spus, În ce fel, s-a tămăduit.

Luca 8:46

„Am fost atins, căci am simțit”– A zis Iisus – „cum a ieșit, Din Mine, o putere mare.”

Luca 8:48

Iisus, femeii, i-a vorbit: „Credința ta te-a mântuit! Du-te în pace, fiica Mea!”

Fapte 16:29

Când temniceru-a auzit Aceste vorbe, a cerut O lumânare și-a văzut Că totu-i precum i s-a spus. Speriat, atuncea, el s-a dus, La Pavel și Sila. Apoi, Îndată-n fața celor doi, Jos, la pământ, s-a aruncat;

1 Corinteni 2:3

Eu însumi, când v-am vizitat, Fricos și slab m-am arătat, Cuprins de un cutremur greu.

2 Corinteni 7:15

Fratele Tit, pentru voi, are O dragoste, cu mult mai mare, Căci ascultare, voi vădiți Și ați știut ca să-l primiți, Cu frică și cu tremur, mare.

Filipeni 2:12

Deci prea iubiților, precum M-ați ascultat mereu, și-acum, Aș vrea ca să mă ascultați Și ne-ncetat, să căutați Ca mântuirea ce-o aveți, Până la capăt, să puteți Ca să o duceți fiecare – Cu frică și cutremur mare – În fiecare zi din viață, Nu numai când sunt eu, de față. Faceți acest lucru, mereu,

Evrei 12:28

Pentru că nouă, negreșit, Acuma, ni s-a dăruit O-mpărăție care – iată – Nu va putea fi clătinată, Mulțumitori să ne-arătăm, Lui Dumnezeu și să-ncercăm Să Îi aducem închinare, Evlavioși, cu frică mare,

1 Samuel 16:4

Îndată, Samuel s-a dus Și a făcut ce i s-a spus. Atunci când s-a apropiat De Betleem, întâmpinat A fost de toți bătrânii care, Locuitori, cetatea-i are. Înspăimântați, la el s-au dus, S-au închinat și-apoi au spus: „Vorbește dar, ce fel de știre Ne-aduce-acum, a ta venire? Este de bine, sau de rău?”