Luca 8:42 - Biblia în versuri 2014

⁴² Acasă, căci avea o fată, De doișpe ani. Biata fecioară, Bolnavă greu, trăgea să moară. Pe drum, Iisus era-mbulzit, De oamenii care-au venit

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴² pentru că singura lui fată, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte. În timp ce mergea, mulțimile se adunau grămadă în jurul Lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴² unde singura lui fetiță, în vârstă de doisprezece ani, era aproape moartă. În timp ce Se deplasa spre casa lui (Iair), mulțimea de oameni producea aglomerație în jurul Lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴² fiindcă avea o singură fiică în jur de doisprezece ani care era pe moarte. Pe când se ducea, mulțimile îl îmbulzeau.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴² fiindcă avea numai o fiică de vreo doisprezece ani şi aceasta era pe moarte. Pe când se ducea într-acolo, mulţimile Îl îmbulzeau.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴² pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.

Luca 8:42 Mawu Ofanana

Iov 4:20

Și astfel, tot ce-i muritor, De dimineață, e lovit, Iar până-n seară-i nimicit Și va pieri. Când se sfârșește Din lume, nu-și mai amintește Nimeni, de el, căci e uitat.

Qohelet 6:12

Și cine, ce va fi sub soare, Poate să-i spună omului, Când se sfârșește viața lui? Iar ca să facă ce e bine Cât timp se ostenește, cine Va ști și-l va-nvăța, vreodată, În viețuirea lui deșartă?

Езекиел 24:16

Îmi zise: „Fiu al omului, Doar printr-o lovitură vreau, Ce ai mai scump, ca să îți iau. Să nu plângi, să nu te jelești Și nici să nu te necăjești.

Езекиел 24:25

Tu, fiu al omului, la tine – Atunci când ziua ‘ceea vine, În cari răpită o să fie Ceea ce e a lor tărie, Cu fiii și fiicele lor Dragi ca lumina ochilor –

Zaharia 12:10

Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.

Marcu 5:24

Iisus, spre casă, l-a-nsoțit. O gloată mare a pornit,

Luca 7:12

Puțin aveau de străbătut Pân’ la cetate, și-au văzut, Cum un cortegiu funerar Trecea, încet, plin de amar, Ducând pe al cărării fir, Care urca spre cimitir, Pe singurul fiu ce-l avea O văduvă sărmană. Ea, De plânset, era răvășită Și, de puteri, secătuită.

Luca 8:41

Un om, atuncea, a venit – Iair acesta s-a numit, Fiind fruntaș – de toți știut – Al sinagogii, din ținut. El, la Iisus, a alergat, Pân’ la pământ s-a închinat, Rugându-L Să-l urmeze-ndată,

Luca 8:43

Să-L vadă. Între ei, mergea Și o femeie. Ea avea O scurgere de sânge, care Nu își găsise vindecare, De doișpe ani. Și-a cheltuit Averea – doctori, a plătit – Dar nimenea nu a putut S-o vindece, cum ar fi vrut.

Luca 8:45

Iisus S-a-ntors și a zis: „Cine E cel ce s-a atins, de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce-L însoțeau, Răspunseră: „Neîncetat, De gloată, ești înconjurat, Și-acuma, Tu mai întrebi, „Cine E cel ce s-a atins de Mine?”

Romani 5:12

„De-aceea, printr-un om anume, Păcatul a intrat în lume Și astfel – prin acest păcat – Moartea, în lume, a intrat. Moartea aceasta, fraților, S-a-ntins asupra tuturor Și, peste toți, a stăpânit Fiindcă au păcătuit…