Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 8:37 - Biblia în versuri 2014

37 Norodul Gherghesenilor, Speriat de ce s-a petrecut, Să părăsească-acel ținut, Îl sfătuise, pe Iisus. Cu ucenicii, El S-a dus, Luă corabia și-apoi, Trecură lacul, înapoi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

37 Atunci toată mulțimea din vecinătatea gherasenilor L-a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S-a urcat în barcă și S-a întors în cetatea Sa.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

37 Pentru că erau afectați de frică, toți cei (veniți) din zona gherasenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei. Atunci Isus a urcat într-o barcă și S-a întors.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

37 toată mulțimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus să se îndepărteze de la ei, căci erau cuprinși de o mare frică. Atunci, urcându-se [Isus] în barcă, s-a întors.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

37 Şi toată mulţimea din ţinutul gherasenilor I-a cerut să plece de la ei. Pentru că fuseseră cuprinşi de o mare spaimă. Iar El, urcând în barcă, s-a întors.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

37 Tot norodul din ținutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie și S-a întors.

Onani mutuwo Koperani




Luca 8:37
16 Mawu Ofanana  

Femeia merse la Ilie Și-l întrebă: „Spune-mi dar, mie, Ce am cu tine – oare – eu, Omule al lui Dumnezeu? Iată, la mine ai venit, Iar Dumnezeu Și-a amintit De relele ce le-am făcut. Lucrul acesta, Tu l-ai vrut? Ai vrut să-mi fie omorât Copilul, când te-ai pogorât Și ai venit în casa mea?”


Aceștia, au ieșit cu toții, Cu mic – cu mare și s-au dus – Să-L întâlnească, pe Iisus. Ei L-au rugat, când L-au văzut, Să plece din al lor ținut.


Atunci, cu toții L-au rugat, Înspăimântați, pe-nvățător, Să plece din ținutul lor.


Cel ce va asculta de voi, Pe Mine Mă ascultă-apoi. Cel care vă nesocotește, Pe Mine Mă disprețuiește, Nesocotind, prin Mine-astfel, Pe Cel ce M-a trimis, la el.”


Petru, atunci, înspăimântat, Degrabă, a îngenunchiat Și a grăit, către Hristos: „O Doamne, sunt un păcătos Și știu aceasta, foarte bine! Te-ndepărtează dar, de mine!”


Când, pe Iisus, el L-a zărit, A scos un țipăt ascuțit Și-a căzut jos: „Vai! Ce am eu” – A zis – „Fiu al lui Dumnezeu, Iisuse, cu Tine, a face?! Să nu mă chinui! Să-mi dai pace!”


Pe toți, căci cei care-au văzut Cum fost-a însănătoșit Cel posedat, au povestit Minunea-ndată, tuturor.


Cel ce fusese posedat De duhuri rele, L-a rugat Să-l ia cu El, însă, Iisus, Acasă, l-a trimis și-a spus:


Nu vă primește cineva, Grabnic, de-acolo, să plecați Și, praful, să îl scuturați, De pe-ncălțări, ca el să-i fie, Acelui loc, de mărturie.”


Nu pierderea sufletului, Dorește Fiul omului. El vrea, o cale, să gătească, Prin care, să îl mântuiască.”


Niște romani. Deci, au venit, Și, cu blândețe, au vorbit, Să-i potolească, pe cei doi. I-au scos afară, iar apoi, Să părăsească, i-au rugat,


Cu o-ntrebare noi venim: De ce trebuie să murim? Căci ăst foc mare, negreșit, Pe toți ne va fi mistuit; Iar dacă noi mai auzim, Glasul lui Dumnezeu, pierim.


Cei din Bet-Șemeș au văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și-au zis: „Cine, de pe pământ, În fața Domnului Cel Sfânt, Poate să stea? Ce facem noi Și unde să-ndreptăm apoi, Acest chivot al Domnului, Să nu ne-apese mâna Lui?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa