Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 7:39 - Biblia în versuri 2014

39 Când Fariseul ce-l poftise Văzu acest lucru, își zise: „Omul Acesta, de-i proroc, Ar ști – ca toți, din acest loc – Căci cea, ce-I șade la picioare, Este o păcătoasă, mare.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

39 Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă și-a zis: ‒ Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care-L atinge, ar ști că este o păcătoasă!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Când a văzut ce se întâmpla, fariseul care Îl invitase (pe Isus), s-a gândit: „Dacă Acest Om ar fi un (adevărat) profet, ar ști că femeia care Îl atinge este o păcătoasă!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 Văzând [aceasta], fariseul care îl chemase își spunea în sine: „Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi știut cine și ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

39 Văzând, fariseul care Îl chemase şi-a spus în sinea lui: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine şi cum este această femeie, că e o păcătoasă.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise și-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 7:39
25 Mawu Ofanana  

Pe când se-ndepărtase bine, Ghehazi își zise în sine: „Stăpânul meu nu a primit Nimic din ce i-a dăruit Oșteanu-acela Sirian, Care, chemat este, Naman. Dar viu e Domnul Dumnezeu, Căci am să capăt, ceva, eu, Din a lui parte, negreșit.”


Mereu, de el, să te ferești, Pentru că nu știi ce gândește; Poate, atunci când îți vorbește, Te-ndeamnă: „Bea, mănâncă bine!”, Dar inima sa nu-i cu tine.


Dar totuși, îndrăznește-apoi, Să zică: „Dă-te înapoi Și nu te-apropia, căci sânt – După cum vezi – un popor sfânt!”… Aceste lucruri sunt un fum În ale Mele nări, acum. Sunt precum focul întețit Și arde-apoi, necontenit!


Deci mulți, din cei dintâi, de-acum, Cei de pe urmă-or fi, precum Și cei din urmă au să fie În frunte. Vreau ca să se știe Că mulți sunt cei care-s chemați, Însă, puțini vor fi luați; Căci, să fim bine înțeleși: Mulți sunt chemați, puțini aleși.”


„El e Prorocul, e Iisus Din Nazaret!” – unii au spus.


Din inimă, ies lucruri ca: Ucideri, preacurvii, curvii,


De gânduri, fost-a măcinat. El spuse: „După ce-mi adun Recolta, unde-o să mi-o pun?


Văzând aceasta, cărturarii Și Fariseii – toți mai marii – Pe seama lui Iisus, cârteau Și unii altora-și spuneau: „Pe păcătoși, El îi primește! Vedeți? Și-apoi, cu ei, prânzește!”


Ispravnicul și-a zis: „Nu știu Ce am să fac, de n-am să fiu Ispravnic. Sapa, nu-i de mine; N-am să cerșesc, că mi-e rușine;


Judecătorul, din cetate, Mult timp, nu i-a făcut dreptate. Totuși, în urmă, și-a zis: „Eu, Măcar că n-am, de Dumnezeu, Teamă, și nici nu am rușine De oameni, dar pentru că-mi vine


Vă spun, ca să aveți știință: Aduceți rod de pocăință! Să nu gândiți, ca un nebun, „Avram ni-e tată”, căci vă spun: Domnul, din aste pietre, vii, Pentru Avram, ridică fii.


Mulțimea s-a înspăimântat, Pe Dumnezeu L-a lăudat Spunând: „Azi, marele proroc Este cu noi, în acest loc, Căci Dumnezeu La înălțat, Acuma, când ne-a cercetat.”


Era la masă așezat Iisus, când s-a apropiat Femeia, de scaunul Lui, Purtând – pe vârful capului – Un vas de alabastru, plin Cu un mir foarte scump și fin Și-nmiresmat. Ea a venit, În grabă, căci a locuit, Acolo, în cetatea ‘ceea. Cu toți știut-au că femeia Este o mare păcătoasă.


Ea s-a apropiat de masă, Cu o privire rugătoare. La ale lui Iisus picioare, În liniște, s-a ghemuit; Apoi, cu lacrimi, le-a stropit, Cu al ei păr, I le-a uscat Și mir, pe ele, a turnat.


Atuncea, a luat Iisus, Cuvântul: „Simone” – a spus – „Doresc, ceva, să-ți povestesc.” Simon a zis: „Te urmăresc.”


Samariteanca a-nlemnit: „Doamne, eu văd că ești proroc.


Mulțimea, despre El, vorbea Numai în șoaptă. Mulți ziceau: „Este om bun”; alții spuneau: „Duce norodu-n rătăcire”.


Când Fariseii l-au chemat, Pe orbul ce-a fost vindecat, I-au zis: „Slavă, lui Dumnezeu, De-acuma, să Îi dai, mereu! Cel ce te-a vindecat, pe tine, E-un păcătos, știm foarte bine.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa