Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 7:16 - Biblia în versuri 2014

16 Mulțimea s-a înspăimântat, Pe Dumnezeu L-a lăudat Spunând: „Azi, marele proroc Este cu noi, în acest loc, Căci Dumnezeu La înălțat, Acuma, când ne-a cercetat.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Pe toți i-a cuprins frica și Îl glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet S-a ridicat între noi!“ și „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Toți au experimentat un sentiment de frică, L-au glorificat pe Dumnezeu și au zis: „A apărut un mare profet între noi!” și „Dumnezeu Își ajută poporul Său!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Pe toți i-a cuprins teama și-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” și „Dumnezeu a vizitat poporul său”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 Şi pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu spunând: „Un profet mare s-a ridicat între noi, şi Dumnezeu l-a cercetat pe poporul Său.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Toți au fost cuprinși de frică, slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Un mare proroc s-a ridicat între noi; și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”

Onani mutuwo Koperani




Luca 7:16
31 Mawu Ofanana  

Pământul, Tu l-ai cercetat: Belșug și bogății i-ai dat. Cu râuri ce-s dumnezeiești, Pline de apă, îl stropești. Tu ne dai grâu, să ne hrănească; Iată cum faci ca să rodească:


Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a crezut Vorbele lor și au văzut Că Dumnezeu a cercetat Pe Israel, căci a aflat De toate câte-a suferit Cât, în Egipt, a fost robit. Toți, fețele, și-au aplecat Și la pământ, s-au aruncat.


Când acea vreme o să vină, Astă cetate va fi plină De slavă și are să-Mi fie O pricină de bucurie, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Ele afla-vor, cu mirare, Despre tot binele pe care Eu am să-l fac. Vor fi uimite Și-au să rămână-ncremenite, Când au să vadă fericirea Ce o voi da și propășirea.”


Gloatele-acelea s-au mirat, Văzând că muți-acum vorbesc, Că ciungii se-nsănătoșesc, Că șchiopii nu mai șchiopătează, Iar orbii pot și ei să vază. Atunci, întreg poporu-acel Slăvi, pe al lui Israel Sfânt Dumnezeu. La El, Iisus,


„El e Prorocul, e Iisus Din Nazaret!” – unii au spus.


Femeile-au plecat, zorite – De câte-au văzut, năucite, Voioase-n sufletele lor – Să ducă ucenicilor – Așa cum îngerul le-a spus – Vestea-nvierii lui Iisus.


Văzu acea minune mare, Speriată de puterea Lui, Slăvi Numele Domnului.


Pe toți vecinii i-a cuprins Frica, iar vestea s-a întins, În tot acel muntos ținut – Din Iuda – încât a știut Oricine, ce s-a întâmplat, Când pruncul nume-a căpătat.


„Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat! Și binecuvântat e Cel Cari Domn îi e, lui Israel, Pentru că și-a răscumpărat Poporul, când l-a cercetat!


Au să te pună la pământ, Pe tine și pe cei ce sânt Copii ai tăi; n-o să-ți rămâie Piatră pe piatră-n temelie, Căci n-ai știut tu, niciodată, Ziua când fosta-i cercetată.”


Păstori-apoi au revenit La turma lor, slăvind mereu Și lăudând pe Dumnezeu, Pentru-nștiințarea ce-o primiră Și pentru faptul că găsiră Totul, așa cum le vestise Îngerul, care le vorbise.


„Ce?”, le-a zis El, iar ei I-au spus: „A fost un om, numit Iisus, Din Nazaret; un proroc mare, În fapte și-n cuvinte tare, Atât în fața Domnului, Precum și a norodului.


Toți au rămas muți, de uimire; Frica li se citea-n privire Și-abia, să zică, au putut: „Așa ceva, n-am mai văzut!”


Petru, atunci, înspăimântat, Degrabă, a îngenunchiat Și a grăit, către Hristos: „O Doamne, sunt un păcătos Și știu aceasta, foarte bine! Te-ndepărtează dar, de mine!”


Îndată, mortul s-a trezit, S-a ridicat și a vorbit. Iisus, apoi, mergând agale, Îl duse-n fața mamei sale.


Când Fariseul ce-l poftise Văzu acest lucru, își zise: „Omul Acesta, de-i proroc, Ar ști – ca toți, din acest loc – Căci cea, ce-I șade la picioare, Este o păcătoasă, mare.”


Norodul Gherghesenilor, Speriat de ce s-a petrecut, Să părăsească-acel ținut, Îl sfătuise, pe Iisus. Cu ucenicii, El S-a dus, Luă corabia și-apoi, Trecură lacul, înapoi.


Tu ești Ioan Botezătorul” – Au răspuns ei atunci – „Ilie, Cel care-i așteptat să vie, Spun alții, că ai fi; proroc, Ești, după mulți, din acest loc.”


Cine e el: „Tu ești Ilie?” „Nu sunt.” „Proroc te dovedești?” „Nu-s nici proroc.” „Dar cine ești?


O întrebare, i-au mai pus: „Dacă-i așa, precum ai spus – Nu ești Hristosul, nici Ilie Și nici proroc – ce-ți veni ție, Acuma, cu acest botez?”


Samariteanca a-nlemnit: „Doamne, eu văd că ești proroc.


Oameni-acei, când au văzut, Minunea care s-a făcut Atunci – sub ochii lor – au spus, În acest fel, despre Iisus: „Este proroc, cu-adevărat! E Cel ce-n lume-i așteptat!”


Iarăș’, pe orb, l-au întrebat: „De Cel care te-a vindecat – Cel care ochii ți-a deschis – Tu ce crezi?” „E proroc” – le-a zis Orbul – „căci bine m-a făcut.”


Când vorbele i-a auzit, Jos a căzut și a pierit. O mare frică i-a umplut, Pe-aceia care au văzut Tot ceea ce s-a întâmplat.


Voi știți că acest Moise-a spus, Copiilor lui Israel: „Iată că Dumnezeu, chiar El, O să ridice – la soroc – Din frații voștri, un proroc, Ca mine. Seama să luați: De vorba Lui, să ascultați!”


De-aceea, ele, tot mereu, Slavă-I dădeau, lui Dumnezeu.”


„Domnul, în vremea care vine, Ridică un proroc, ca mine, Din rândul tău – dintre-ai tăi frați – Iar voi, de el, să ascultați!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa