Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 6:8 - Biblia în versuri 2014

8 Le-a cunoscut gândul și-a spus: „Tu, cel ce ai mâna uscată! Vino în mijloc! Intră-n roată!” Omul veni și a intrat În cercul care s-a format.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Însă El le știa gândurile, așa că i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te și stai în mijloc!“. El s-a ridicat și a stat acolo.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Dar El care le cunoștea intenția, s-a adresat omului cu mâna paralizată, zicându-i: „Ridică-te și stai la mijloc!” El a făcut așa cum i s-a cerut.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Dar el cunoștea gândurile lor și i-a spus omului care avea mâna paralizată: „Ridică-te și stai în mijloc!”. El s-a ridicat și a stat [acolo].

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

8 Însă El le cunoştea gândurile şi i-a spus omului cu mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc.” Şi s-a ridicat şi a stat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Dar El le știa gândurile și a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te și stai în mijloc!” El s-a sculat și a stat în picioare.

Onani mutuwo Koperani




Luca 6:8
19 Mawu Ofanana  

Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.


Doamne, eu știu că Tu privești În inimă și că iubești Doar inima ce se arată Precum că e, mereu, curată. Daruri, de bună voie, eu Ți-am adus astăzi, Domn al meu, Și Ți le dau cu curăție De inimă și bucurie. Plin de-ncântare, am văzut Că și poporul a făcut Asemeni mie și, la fel, Daruri Ți-a dăruit și el.


„Știu că poți totul. Negreșit, Nimic în cale nu-Ți va sta, Să-ncerce gându-a-Ți înfrunta.”


N-ar ști al nostru Dumnezeu, Care – în inimi – tot mereu, E în măsură să privească Iar taina s-o descoperească?


Nu va slăbi lucrare Sa, Fiindcă nu Se va lăsa Până când fi-va-nscăunată Dreptatea pe pământ și, iată, Nădăjduiesc în legea Lui Ostroavele pământului.”


Iisus, îndată, i-a văzut, Gândul ascuns, le-a cunoscut Și-a spus atunci: „De ce aveți Voi, gânduri rele? Ce credeți


Iisus, omului, i-a vorbit: „Te-așează-n mijloc!”, iar apoi,


Văzând-o, o chemă și-a spus: „Femeie! Iată, dezlegată, De neputință, ești!” Îndată,


Iisus, îndată, i-a văzut, Gândul ascuns, le-a cunoscut Și le-a vorbit: „De ce cârtiți,


Spre cărturari și Farisei, Privi Iisus și, pentru ei, A întrebat: „E-ngăduit, Bine sau rău, de-nfăptuit, Când e Sabat? Cum procedezi: O viață-o pierzi, sau o salvezi?”


De mărturiile cuiva – Referitor la cineva – El, trebuință, n-a avut. Întotdeauna a știut, Ce e ascuns, în fiecare, Ce fel de suflet, omul are.


Apoi, a treia oară-i puse, Lui Petru-aceeași întrebare: „Îmi spune, Mă iubești tu, oare, Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu, Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” – Răspunse Petru – întristat, Căci, de trei ori, l-a întrebat Dacă-L iubește – iar, Iisus, „Să Îmi paști oile!” – i-a spus.


Cât este ziuă, Eu muncesc – Lucrez de zor – să-nfăptuiesc Lucrarea Celui, ce v-am zis, Că-n astă lume, M-a trimis. Când are să se înnopteze, Nimeni nu poate să lucreze.


Dar eu nu țin la viața mea, Ca la ceva scump, ci aș vrea Să îmi sfârșesc, cu bucurie, Slujba care îmi este mie Încredințată, de Iisus, Și calea mea – cum am mai spus – Deci Evanghelia harului Cel nesfârșit al Domnului, Mereu, s-o propovăduiesc.


Iar împăratul știe, toate Aceste lucruri, și-ndrăznesc, Fără sfială, să vorbesc, Căci știu că îi sunt cunoscute Pentru că n-au fost petrecute, Ascunse-n colț, ci în zi plină, Învăluite în lumină!


Fără ca voi să vă lăsați, De-ai voști’ dușmani, înspăimântați. Lucrul acesta, dragii mei, Dovadă este, pentru ei – Pentru pierzare și pieire – Iar pentru voi, de mântuire, Adusă pentru Dumnezeu.


Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi.


„Astfel, dacă Iisus Hristos A pătimit aicea, jos – În trup – să vă-narmați și voi, Cu-aceleași gânduri mai apoi. Căci cu păcatul, a sfârșit Cel care-n trup a pătimit;


Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa