Luca 6:48 - Biblia în versuri 2014

⁴⁸ El poate fi asemănat, Cu omul care și-a zidit Casa, pe stâncă. Au venit Vărsări de ape, care-apoi, Lovit-au, cu al lor șuvoi, Căsuța, însă, n-au putut S-o clatine, căci a avut, Pe stâncă, pusă, temelia, Și n-a învins-o vijelia.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴⁸ este asemenea unui om care, atunci când a construit o casă, a săpat adânc și i-a pus temelia pe stâncă. Și, când a venit șuvoiul de apă, râul a izbit în casa aceea dar n-a putut s-o clatine, pentru că fusese construită bine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁸ El este ca acel om care atunci când a construit o casă, a săpat adânc și i-a pus temelia pe stâncă. În consecință, când a venit un torent de apă, acea casă nu a putut fi afectată de el, pentru că fusese bine construită.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁸ este asemenea cu omul care, construind o casă, a săpat adânc și a pus temelia pe stâncă. Venind inundația, șuvoiul s-a năpustit în casa aceea, dar nu a putut să o clatine, pentru că fusese construită bine.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴⁸ se aseamănă cu un om care construieşte o casă, care a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă; au crescut apele, a izbit puhoiul în casa aceea, dar n-a putut să o clintească pentru că era bine construită.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁸ Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.

Luca 6:48 Mawu Ofanana

2 Samuel 22:2

„Iată că Domnul Cel de Sus Este Izbăvitrorul meu. El este stânca mea, mereu. Domnul e cetățuia mea,

2 Samuel 22:32

Cine mai este, Dumnezeu, Afară doar de Domnul meu? Mai este, oare, cineva Care-i asemeni Lui, cumva? Mai e vreo Stâncă oare-aflată, Precum al nostru Domn Se-arată?

2 Samuel 22:47

Trăiască Dumnezeul meu Și binecuvântat, mereu, Să fie El – El, Stânca mea – Cari, mântuire, o să-mi dea! ‘Nălțat să fii, în toate cele, Stâncă a mântuirii mele!

2 Samuel 22:5

Mă-nconjura valul pieirii Și-apoi, șuvoiul nimicirii Mă prinse și mă-nspăimântase.

2 Samuel 23:3

Iată că Domnul, Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, Prin mine, azi, a glăsuit. Stânca lui Iacov mi-a vorbit: „Acela cari împărățește Și cari, dreptate, împărțește, Frică având de Dumnezeu,

Psalmi 32:6

Și de aceea-l îndemn eu Pe orice om evlavios Cari se vădește credincios, Ca ruga lui să Ți-o trimită Mereu, la vremea potrivită! Chiar dacă ape mari, apoi, Au să se verse în puhoi, Pe el nu pot ca să-l învingă, Pentru că n-au cum să-l atingă.

Psalmi 62:2

Stâncă îmi e și Ajutor. Turn de scăpare-mi e, mereu. De-aceea nu mă clatin eu.

Psalmi 95:1

Veseli, veniți să Îi cântăm Lui Dumnezeu și să strigăm De bucurie-n a Lui față, Pentru că El ne ține-n viață, Iar peste-ntreg cuprinsul firii, El ne e Stânca mântuirii.

Proverbe 10:25

Cum trece un vârtej, la fel Peri-va și cel rău; dar cel Neprihănit stă în picioare, Căci temelii veșnice are.

Isaia 26:4

A voastră-ncredere să fie În Dumnezeu, pe veșnicie, Căci El este nemuritor Și-i Stâncă a veacurilor.

Isaia 28:16

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta, a vorbit: „În vremea care o să vie, O piatră, pun, ca temelie, Eu, în Sion – piatră-ncercată, O piatră scumpă, nestemată. Piatra aceasta este dusă Și-n capul unghiului e pusă. De-asemenea, ea o să fie O întărită temelie. Cel ce se sprijină pe ea, Nu va fugi, nu va cădea.

Isaia 59:19

Atunci, de Numele Său sfânt, Aceia cari în apus sânt, Au să se teamă, negreșit, Iar cei aflați în răsărit Se vor speria de slava Lui. Atuncea, Duhul Domnului, Pe fugă îi va pune-apoi Și-l va întoarce înapoi, Pe-al Său vrăjmaș cari, pe câmpie, Precum un râu are să vie.

Nahum 1:8

Dar niște valuri revărsate Vor năvăli peste cetate Și-n felu-acesta – negreșit – Ninive fi-va nimicit. Vrăjmașii Lui sunt nimiciți Și până-n beznă urmăriți.

Luca 6:47

Iată, voi arăta cu cine Seamănă cel care, la Mine, Sosește și – ca om cu minte – La vorba Mea, el ia aminte Și o-mplinește, imediat.

Luca 6:49

Cel care-aude vorba Mea Și nu face, e-asemenea Cu omul cel nechibzuit, Cari, pe pământ, a construit O casă, fără temelie. Ea nu avuse trăinicie: Șuvoaiele când au venit Și-asupra ei s-au năpustit, Au prăbușit-o, lovind tare – Iar prăbușirea i-a fost mare.”

Ioan 16:33

V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”

Fapte 14:22

Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,

Efeseni 2:20

Pentru că voi ați fost găsiți, Pe temelie-a fi, zidiți. Ea, prin apostoli, e vestită Și, prin proroci, e întărită, Iar piatra ‘ceea minunată – Care se află așezată În capul unghiului, chiar sus – E Domnul nost’, Hristos Iisus.

Deuteronom 32:15

S-a îngrășat, în acest fel – Atunci – poporul Israel Și din picior, a azvârlit; – Te-ai îngrășat și te-ai lățit! – A săvârșit un lucru rău: Pe Domnul – Ziditorul său – Poporu-atunci L-a părăsit Și astfel, a nesocotit Chiar Stânca mântuirii sale.

Deuteronom 32:18

A lui Israel adunare A părăsit Stânca, din care, A fost născută și-a uitat De Cel prin cari s-a-ntemeiat. Atunci când Domnul a văzut, Lucrul pe care l-a făcut

Deuteronom 32:31

Pentru că iată, stânca lor – Adică, a vrăjmașilor – Nu este ca Stânca pe care Poporul nost’, acum, o are. Vrăjmașii noștri n-au putință Să judece-n astă privință.

2 Timotei 2:19

Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”

2 Petru 1:10

De-aceea fraților, să știți, Alegerea, să vi-o-ntăriți – Chemarea pe care-o aveți. Numai așa, o să puteți Ca, nicicând, să n-alunecați.

1 Ioan 2:28

Deci copilașilor, acum, Rămâneți dar, pe al Său drum – Rămâneți, tot mereu, în El – Căci doar așa – în acest fel – Putea-vom avea îndrăzneală – Lipsiți fiind de vreo sfială – Atunci când se va arăta El, iarăși. Doar așa vom sta, În fața Lui; asta ne ține, Spre a nu fi dați de rușine Și-apoi, să fim îndepărtați, De fața Lui, dragii mei frați.

Iuda 1:24

A Celui cari are putere Să vă păzească de cădere, Făcându-vă ca să veniți, La slava Sa, neprihăniți –

1 Samuel 2:2

Nimeni nu este, pe pământ La fel cu e Domnul, de sfânt. Alt Dumnezeu – la fel ca Tine – N-a fost și nu va fi, știu bine. Nu-i stâncă, precum e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.