Luca 6:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Vai vouă, celor ghiftuiți – Ajunge-veți să flămânziți! Vai vouă, cari acum râdeți, Căci veți ajunge să plângeți!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁵ Vai de voi, cei care acum sunteți sătui, căci voi veți flămânzi! Vai de voi, cei care râdeți acum, căci voi veți jeli și veți plânge!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Vai de voi care acum sunteți sătui; pentru că voi veți (deveni) flămânzi. Vai (și) de voi care râdeți acum; pentru că veți ajunge să plângeți!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Vai vouă celor care sunteți sătui acum, căci veți suferi de foame! Vai vouă, celor care râdeți acum, căci veți jeli și veți plânge!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁵ Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi flămânzi. Vai vouă, care râdeţi acum, pentru că veţi jeli şi veţi plânge.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Vai de voi care sunteți sătui acum, pentru că voi veți flămânzi! Vai de voi care râdeți acum, pentru că voi veți plânge și vă veți tângui!

Luca 6:25 Mawu Ofanana

Psalmi 49:19

Căci tot lângă părinții lui Va merge, iar a soarelui Lumină caldă, minunată, N-o s-o mai vadă niciodată.

Proverbe 14:13

De multe ori, chiar când e bine Și râsu-n hohot lanț se ține, Inima poate fi mâhnită, Iar bucuria e sfârșită Destul de trist, în acest caz, Căci e urmată de necaz.

Proverbe 30:9

Nu vreau, cumva, ajuns la bine Și în belșug mare, de Tine, Eu să mă leapăd, să-ndrăznesc, „Cine e Domnul?”, să rostesc. Sau, nu cumva, în sărăcie, Strâns de nevoie, să îmi fie Mâna împinsă spre furat; Și nici nu vreau – descurajat Fiind atunci – în deșert, eu Să-L iau pe Dumnezeul meu.

Qohelet 2:2

Apoi, râsului i-am vorbit: „O nebunie! – negreșit – Ești doar!” „De ce te-ai înșelat, Degeaba?” – am mai întrebat Și veselia. Mai apoi, Fiind cuprins de gânduri noi,

Qohelet 7:3

Pentru că doar prin întristare, Inima ta putere are De-a deveni, mereu, mai bună.

Qohelet 7:6

Căci râsul celor fără minte Asemeni e spinului care, În foc, pârâie sub căldare. Încă odată pot a spune Că și-asta-i o deșertăciune.

Isaia 28:7

Însă și ei sunt clătinați, De aburii de vin purtați Și amețit e fiecare, Căci bea o băutură tare. Și preoții și-aceia cari Proroci sunt, de băuturi tari Sunt îmbătați și-s stăpâniți De vin, căci umblă amețiți. Se clatină când prorocesc. Când judecă, se poticnesc.

Isaia 65:13

De-aceea, Domnul Dumnezeu Vorbit-a-n acest fel: „Mereu, Ai Mei robi – iată – sunt hrăniți, Dar voi aveți să flămânziți. În timp ce robii Mei vor bea, Parte de sete veți avea. Când ei avea-vor bucurie, Vouă rușine-o să vă fie.

Isaia 8:21

Atunci va rătăci prin țară, Flămând fiind și apăsat, Hulindu-L pe-al său Împărat Și Dumnezeu. De-o să privească În sus, sau o să scormonească

Isaia 9:20

Deși – în dreapta – jefuiesc Cu toți, degrabă flămânzesc, Iar cei ce-n stânga au mâncat, Iată că nu s-au săturat.

Amos 8:10

Cântările vi le prefac În bocet pentru morți și fac – Din zilele de sărbătoare – O nesfârșită jale mare, Iar coapsele acoperite Cu saci vor fi și pleșuvite Voi face capetele lor. Arunc țara ăstui popor, În jale-adâncă, jale care, Numai când pierzi un fiu, apare. Sfârșitul, pentru astă țară, Va fi ca și o zi amară.”

Nahum 1:10

Precum mănunchiul spinilor – Așa vor fi de încâlciți. Când vor fi beți, vor fi-nghițiți De foc, precum este mâncată Miriștea care e uscată.

Luca 12:20

Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”

Luca 13:28

Va fi un plâns sfâșietor Și o scrâșnire-a dinților, Când, pe Avram, o să-l zăriți, Isac și Iacov – însoțiți De toți prorocii Domnului – Stând în Împărăția Lui, La masă; iar, cât despre voi, Afară, scoși, veți fi apoi.

Luca 6:24

Vai vouă dar, celor bogați, Căci, aici, fost-ați săturați!

Luca 6:26

Vai zic, va fi de orișicine, Când lumea-l va vorbi de bine, Căci tot de bine, i-a vorbit Și pe prorocii ce-au mințit!”

Luca 8:53

Lumea prezentă își bătea Joc, de-a Lui vorbă, căci știa Cum că fetița a murit ‘Nainte de-a fi El, sosit.

Efeseni 5:4

Să nu se-audă, între voi, Nici un cuvânt porcos apoi, Nici vorbele nechibzuite, Nici glume proaste, dovedite Necuviincioase; folosiți, Cuvinte, ca să mulțumiți Lui Dumnezeu, în toate dar.

1 Tesaloniceni 5:3

Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.

Iacov 4:9

Simțiți-vă ticăloșirea Și plângeți-vă rătăcirea! Doar tânguire, să vă fie Râsul, și-a voastră bucurie Să se prefacă-n întristare.

Revelația 3:17

Pentru că zici, neîncetat, „Iată, acuma sunt bogat Și nici o lipsă n-am simțit, Fiindcă m-am îmbogățit”, Nici nu te-ai mai uitat, în jos, Să vezi cât ești de ticălos, Că ești sărac, nenorocit, Și că ești orb și dezgolit.

1 Samuel 2:5

Cei cari sătui s-au arătat, Acuma s-au închiriat Pentru ca pâine să primească. Cei ce-au ajuns să flămânzească Se odihnesc acuma, iată. Cea care stearpă-a fost odată, De șapte ori naște acum. Cea care, pe al vieții drum, Cu mulți prunci fost-a dăruită, Acuma șade lâncezită.