Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 6:12 - Biblia în versuri 2014

12 Iisus, pe munte, S-a urcat, Ca să se roage, și a stat, În rugăciune, adâncit, Întreaga noapte. A venit –

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Într-una din zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 În acele zile, Isus S-a dus pe munte să Se roage. Acolo a stat toată noaptea rugându-Se lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 În zilele acelea, s-a dus pe munte să se roage și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 În zilele acelea Iisus a ieşit să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




Luca 6:12
23 Mawu Ofanana  

Ziua strig, Doamne, către Tine. Noaptea, odihna nu îmi vine Și strig din nou, căci singur sânt.


Noapte de noapte, îmi tânjește Sufletul meu, căci Te dorește. Ești căutat de duhul meu, În mine Doamne, tot mereu, Când judecățile Îți sânt Îndeplinite, pe pământ. Toți cei de pe a lumii față, Ce este drept, atunci învață.


Când Daniel a auzit Că împăratu-a iscălit Porunca, nu s-a-nspăimântat, Ci-n a lui casă a intrat. Odăile, în casă-aflate – Cele cari, sus, sunt așezate – Ferestre mari, în zid, aveau Și spre Ierusalim priveau. De trei ori, zilnic, Daniel Intra acolo și-apoi el Se închina lui Dumnezeu, Pe care Îl slujea mereu. El, laudă, Îi aducea Și rugăciuni de-asemenea, Precum făcuse mai ‘nainte, Fără să fi luat aminte La ceea ce a poruncit Chiar împăratul, negreșit.


În urma Lui, noroade multe S-au strâns. Văzându-le, pe munte, Iisus, în grabă S-a urcat, Iar ucenicii L-au urmat. Când toți au stat la locul lor,


Când ești, de rugăciune, gata, Intră la tine-n odăiță Și-ncuie ușa. Cu credință, Te roagă Tatălui tău, care Este-n ascuns, fiindcă are Să-ți răsplătească, îndeajuns, Pentru că vede, în ascuns.”


Să tacă. Zorii s-au ivit, Și-abia atunci, într-un târziu, Să caute un loc pustiu, Iisus plecat-a din cetate, Spre-a se ruga-n singurătate.


Iisus, pe munte, S-a urcat Și-apoi, la Sine, a chemat Pe toți cei care au voit


A dat drumul poporului Și-a mers pe vârful muntelui, În liniște, de s-a rugat.


După ce-i părăsea, târziu, Iisus pornea către pustiu, Ca să se roage liniștit, Singur, de nimeni stingherit.


Când n-au avut ce să mai spună, Toți Fariseii au plecat, Furioși, și-apoi, au căutat – Cu cărturarii – să găsească Motive, să-L învinuiască.


Din munte-a coborât Iisus, Cu ucenicii, și S-a dus Într-un podiș, unde avea Discipoli mulți. De-asemenea, Mulți oameni s-au mai adunat Acolo, și L-au așteptat: De la Ierusalim erau O parte, iar alții veneau De prin ținutul Tirului, Din părțile Sidonului. Noroadele acelea multe, Veniră, toate, să-L asculte Știind că numai Iisus poate Să vindece bolile toate.


Odată, când Domnul Iisus – Ca să se roage – era dus Numai cu ucenicii Lui, Departe de-a norodului Învălmășeală, a-ntrebat: „Să-Mi spuneți, oare, n-ați aflat, Ce zice lumea, despre Mine? Știe norodu-acesta, cine Sunt Eu?” „Precum spune poporul,


Cam după opt zile, Iisus – Spre-a Se ruga – în munți, S-a dus. Cei trei, care Îl însoțeau, Petru, Ioan, Iacov erau.


În vremea-n care S-a rugat, Înfățișarea-I s-a schimbat, Iar hainele I s-au albit Și cu putere-au strălucit.


Iisus, pe munte, S-a urcat, De ucenicii Săi, urmat.


În rugăciune, stăruiți, Vegheați în ea și mulțumiți.


El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –


„Îmi pare rău că, împărat, Pe Saul, Eu l-am așezat, Pentru că iată – văd prea bine – Că se abate de la Mine Și nu ține cuvântul Meu, Să-l împlinească, tot mereu.” Când Samuel a auzit Aceste vorbe, s-a mâhnit Tare, în suflet, și-a strigat Întreaga noapte – ne-ncetat – La Domnul Dumnezeul său, Căci el se necăjise rău.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa